Search

Michelle's box

since March 2012

tragedies

they happen all the time. when we’re not ready. when we thought everything’s fine. when life is good. they happen. and it’s up to us how we deal with them.

poți să fii cel mai puternic om de pe planetă (și tu sigur ești printre ei), că o chestie ca asta te marchează. te rupe în bucăți, te distruge. te urmărește o viață întreagă. și devine jobul tău zilnic să treci peste. nu să uiți, pentru că asta nu se uită. dar să speri că la un moment dat, va începe să fie mai ușor de suportat. și când ai impresia că toată lumea se destramă în jurul tău, când simți că ai distrus viața unui copil, nu uita să-ți amintești că nu puteai împiedica asta. nu o s-o ajute pe ea, e adevărat, dar o să te ajute pe tine să-ți dai seama că uneori suntem doar oamenii nepotriviți la locul nepotrivit.

și că uneori, oricât ne-am împotrivi noi, soarta joacă după propriile reguli

“Tragedies happen. What are you gonna do? Give up? Quit? No, I realize now that when your heart breaks, you got to fight like hell to make sure you’re still alive. Because you are. And that pain you feel? That’s life. The confusion and fear? That’s there to remind you, that somewhere out there is something better, and that something is worth fighting for.”

 

Advertisements

.

“ce faci când simți că nu mai poți?” 

m-a întrebat asta o persoană random și n-am știut exact ce să răspund. când simt că nu mai pot, plâng. apoi râd și-mi zic că totul e ok. când simt că nu mai pot, rămân la muncă până noaptea și uit de tot. de cum se simte să fii singur, de cum doare. dar cred că adevărul e că atunci când nu mai pot, mai pot un pic. pentru că asta am învățat atâta timp. că pot. că mă descurc.

nu știu încotro să mă duc. mi-e frică de orice decizie serioasă. pentru că nu mai vreau să rănesc pe nimeni. nu vreau să mai distrug visurile și viitorul nimănui. așa că-mi zic mie însămi să stau departe. dar cum stai departe de singura persoană care îți mai pune un zâmbet pe față? cum stai departe de o persoană care te ascultă până la 4 dimineața fără să te întrerupă? o persoană care te ia în brațe și te ține strâns acolo, fără să ceară nimic la schimb?

pentru că adevărul e că nu vreau să mă mai implic în nimic și în același timp nu vreau să te pierd.  nu vreau să te rănesc și în același timp vreau să fiu fericită. îți zic să stai departe de mine, dar mă bucur atât de tare când te văd. așa că, încotro mă duc? ce fac acum?

***

“Miha, doar pentru o fucking secundă, gândește-te și la tine. Lasă-mă pe mine, lasă-i pe ei toți și gândește-te la ce te-ar face fericită fix acum. Fix în momentul ăsta. Și când îți dai seama, du-te și obține fericirea aia, pentru că nu există niciun motiv pentru care ar trebui să-ți mai petreci o singură secundă în situația asta. Așa că, te face fericită să-i dai mesaj? Dă-i. Te face fericită să fii singură cu o carte? Du-te acasă și nu te mai desprinde de cartea asta. Orice ar fi, fă-o. Și fă-o acum”

Așa că te-am pupat.

Și adevărul e că asta m-a făcut fericită.

“You’re really messed up, you know?”

i know.

 

 

 

the end

It’s unbelievable, isn’t it? How your life can change in a blink of an eye. 

You never know what comes next. So you should never settle, you should never take things for granted. Sometimes you think you have forever, but you don’t.

Asta e pentru încă un capitol încheiat. E pentru miile de amintiri pe care le voi purta cu mine pentru totdeauna, pentru sutele de povești pe care abia aștept să le spun. E pentru tot ce am fost eu, tu, noi împreună. E pentru toți fluturașii, lacrimile, durerea, zâmbetele, pupicii și iubirea. E pentru tot ce am fost și am mai fi putut fi. E pentru că te-am iubit.

“One day, you’re 17 and you’re planning for someday. And then quietly, without you ever really noticing, someday is today. And then someday is yesterday. And this is your life.”

Să nu depinzi niciodată prea mult de cineva. Să nu îți oferi niciodată toată inima. Să nu crezi niciodată în nimeni mai mult decât în tine. Și să nu uiți că, in the end, it’s just you. Nu el, nu ei, nu ele. Doar tu. Singura persoană pe care chiar te poți baza.

***

Scriu asta după vreo trei săptămâni. Pentru că nu părea real și pentru că era prea greu de zis ceva. Scriu asta aici pentru că vreau să am amintirea că, intr-o zi oribilă de februarie, am avut forța de a mă pune pe mine pe primul loc. Am ales să fiu eu fericită, indiferent de cât de egoistă sunt. Și se simte bine.

Nu mai vreau să fac planuri. Nu vreau să mă gândesc la ce se va întâmpla în două zile, trei săptămâni, unșpe luni. Vreau doar să mă bucur de cum se simte acum chestia asta, vreau să trăiesc în prezent. Fără vreo direcție, fără să mai dau explicații, fără să-mi mai bat capul.

***

Pentru tine, pentru că niciodată nu apuc să zic tot ce vreau: be happy. You deserve that. Nu uita cei trei ani, nu-i regreta, pentru că au fost ai noștri. Dar move on. Be happy, live your life. You are only 22 and a whole life ahead. Don’t settle. Don’t forget how amazing you are. And love again. Someone out there is waiting for your love.

Sunt mândră de noi. De tot ce am fost anii ăștia, de câte am învățat împreună, de iubirea pe care ne-am purtat-o reciproc. Sunt mândră de tine și am fost în fiecare zi. Pentru omul care ai ajuns, pentru sufletul tău mare și dragostea pe care o răspândești. Pentru toate astea, îți mulțumesc.

***

M-am maturizat și trec altfel prin asta acum. Dar nu a fost o persoană din jurul meu care să mă întrebe cum sunt, nu a fost o persoană căreia să îi pese. Știu, au treburile lor și e OK. Știu și că pot să mă descurc singură. Am învățat să fac și asta. Dar când singura persoană care te întreabă cum reziști e tipul din cauza căruia ai plâns acum 4 ani, asta e ceva. Asta e ceva ce numesc eu soartă. Și imprevizibil. Ceea ce mă duce la noul meu motto. You never know.

I’ll be fine and so will you. Life goes on. I have got new directions.

Și nu-mi pasă că stau până la unșpe seara la birou. O să fac tot ce trebuie să fac pentru ca într-o zi să-mi îndeplinesc visul.

the end

 

 

atât

whatsapp image 2019-01-20 at 14.35.28

căci te vei trezi într-o dimineață, pe la 4:24 cu gândurile aiurea și lacrimi pe față. nu vei ști încotro s-o iei. n-o să mai știi ce vrei, ce simți, n-o să înțelegi ce ai făcut sau de ce ai făcut-o. o să te simți vinovată, o să vrei să urli și o să te ascunzi de tine însăți. n-o să știe nimeni nici de tine, nici de cât doare. cerul o să se lumineze, o să se facă ziuă, tu o să zâmbești ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și lumea va merge mai departe. dar tu vei purta povara cu tine în suflet. o să vrei să te descarci, dar adevărul e că nu ai cui. au și ei problemele lor, mult mai grave decât ale tale. așa că rămâi doar tu, gândurile tale și multe întrebări.

dar adevărul e că există o persoană pe lumea asta față de care nu vrei să te ascunzi. așa că o să-i spui totul, cu rușine în glas, cu regrete și cu frică. dar o s-o faci pentru că așa e corect. și sentimentul ăla de eliberare n-o să se compare niciodată cu nimic.

we all make mistakes.

but is not how we make mistakes, but how we correct them that defines us.

***

și a mai rămas o curte goală, o casă pe care n-o mai încălzește nimeni. nicio voce care să mai răzbată ecoul, nicio urmă de pași pe zăpada așternută. s-a mai tras un zăvor, s-a mai pus un lacăt, s-a mai încheiat un capitol din viața noastră. s-a mai stins o stea.

***

să nu uiți să le mulțumești oamenilor din jurul tău.

stop taking things for granted.

smile more often.

love.

don’t regret it if it made you happy.

try harder.

do it.

***

un film bun: Contratiempo

o carte bună: Femeia din cabina 10- Ruth Ware

***

și atât

3.

Because after everything we’ve been through… you are home 

3 ani. Asta înseamnă vreo o mie de zile cu tine. O mie de zile de când ești tot ce am mai bun pe lume. O mie de zile de când îmi colorezi viața, de când am găsit fericirea. Și în o mie de zile am zis de atâtea ori ce însemni pentru mine, încât am impresia că nu mai e nimic de spus. Dar știu cumva că, oricâte aș spune, nu vor fi niciodată suficiente, iar tu n-o să știi niciodată cât de mult te iubesc. Pentru că asta nu se poate exprima în cuvinte.

Așa că anul ăsta nu mai vreau să scriu despre noi și trecut. Vreau să scriu despre noi și viitorul care sună atât de bine când ești lângă mine. Vreau să știi că vei fi întotdeauna cel mai de preț cadou pe care mi l-a oferit viața. Și vreau să știi că habar nu am unde ne duce viața și pe ce drum o vom lua, dar tot ce știu este că locul meu e lângă tine. Vreau să fii aici când visele vor deveni realitate și să zâmbești așa cum îmi place mie când vom reuși tot ce ne-am propus. Vreau să nu-mi dai niciodată drumul, chiar dacă viața o să ne lovească de multe ori. Vreau să crezi în iubirea noastră așa cum o fac eu. Pentru că dacă o vei face, it will always be us against the world.

Anul ăsta vreau să știi doar atât: te iubesc. din tot sufletul, cu toată inima, te iubesc pentru tot ce am trăit, trăim și vom trăi împreună. vreau să mai știi că îți mulțumesc. și știi tu pentru ce. și mai vreau să știi un lucru: indiferent încotro ne va purta viața, tu ai fost și vei fi întotdeauna the one who makes me happy. 

te iubesc.

 

always

we all need someone. someone who holds us in the worst moments ever. and I’ve got you.

uneori, e greu. e greu al naibii. oricât de mult ai încerca, oricât de tare ai trage de tine, uneori cedezi. pentru că e prea mult, pentru că nu ești perfect și nu le poți face pe toate bine de unul sigur. și vin momente că ăla de vineri în care mi-au dat lacrimile la birou. în care mă simțeam frustrată pe mine însămi că nu pot mai mult. mă simțeam frustrată că era șapte și încă nu plecasem. și era ziua noastră și eu eram tot acolo, blocată între numere și excel. și mi-au văzut frustrarea. și au venit pe rând, au tras un scaun și m-au ajutat unul câte unul. dar fiecare a plecat la treaba lui și eu tot acolo am rămas. și nu-mi găseam forța să mă pun pe picioare. și apoi ai apărut tu. și m-ai strâns tare la piept și mi-ai spus că o să fie bine. și te-am crezut, pentru că tu ai întotdeauna dreptate. și am simțit că acolo e totul. în brațele tale. și mi-am dat seama, o dată în plus, dacă mai era nevoie, că te iubesc. din tot sufletul. mi-am mai dat o dată seama că nu aș fi fost unde sunt fără tine. mi-am dat seama că ție îți datorez totul. și pentru toate acele cuvinte spuse exact atunci când trebuie, pentru încrederea pe care o ai în mine, pentru lacrimile pe care mi le ștergi, pentru îmbrățișările calde și pupicii lungi, pentru toate astea îți mulțumesc. îți mulțumesc că îmi colorezi viața de trei ani încoace. știu că știi, dar îmi place să repet. ești totul. și vei fi întotdeauna. te iubesc.

love

yes, you can see what they love by looking straight into their eyes

you can see her love for dance from miles away. you can see the way she looks at them, hundreds of kids who stare back at her and love her because she is their lovely teacher. you can see how much she loves them by the tiredness she never complains about. and you can see her hope, her enthusiasm and her optimism by reading her blog’s posts. and you don’t really have to know her to see she is willing to offer the very least piece of her soul if that makes somebody happy. and that makes her such a beautiful person. 

you can see her love for a tiny girl who she met a month ago by the sparkle in her eyes. by the way she loves holding her, by the desire she has to offer her the very best. you can see the happiness she feels when she is looking straight into her beautiful blue eyes and she is trying to calm her down. to love her, unconditionally and with all her heart. and you can see the love she sends to the little soul by the way she says mami

 

miracle

Child birth is an ordinary miracle. You can’t believe it happens every day

Un pui de om care împrăștie mai multă fericire decât oricine altcineva. Care umple suflete de bucurie și vindecă răni. Care le oferă șansă unor oameni minunați – probabil cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut vreodată – șansa să fie strigați într-o zi mami și tati. Smulgi zâmbete uitate de pe chipul oricui. Și ne faci pe noi toți să ne dăm seama că miracolele încă există. Pentru că tu ești unul.

Cu niște ochi micuți și albaștri, explorai lumea în prima ta zi de viață. Te-ai adăpostit la pieptul lui mami și l-ai încolăcit cu micuțele tale brațe pe tati.

Ești a mea, ți-a șoptit mami. Și i-au dat puțin lacrimile, deși nu ar fi vrut.

Și erai o măgâldeață pe pieptul lui tati.

Mulțumim că ai apărut în viața noastră, pui de om.

You are loved.

 

confesiune

cât înseamnă o îmbrățișare

atunci când toți te ocolesc…

Andrei Maria

***

nu exiști, Doamne. Iar dacă exiști, să-Ți fie rușine

Anonim 

***

mi-e frică de viitor. dar îmi mai trece când mă ții de mână

Mihaela

 

 

 

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: