Search

Michelle's box

since March 2012

miracle

Child birth is an ordinary miracle. You can’t believe it happens every day

Un pui de om care împrăștie mai multă fericire decât oricine altcineva. Care umple suflete de bucurie și vindecă răni. Care le oferă șansă unor oameni minunați – probabil cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut vreodată – șansa să fie strigați într-o zi mami și tati. Smulgi zâmbete uitate de pe chipul oricui. Și ne faci pe noi toți să ne dăm seama că miracolele încă există. Pentru că tu ești unul.

Cu niște ochi micuți și albaștri, explorai lumea în prima ta zi de viață. Te-ai adăpostit la pieptul lui mami și l-ai încolăcit cu micuțele tale brațe pe tati.

Ești a mea, ți-a șoptit mami. Și i-au dat puțin lacrimile, deși nu ar fi vrut.

Și erai o măgâldeață pe pieptul lui tati.

Mulțumim că ai apărut în viața noastră, pui de om.

You are loved.

 

Advertisements

confesiune

cât înseamnă o îmbrățișare

atunci când toți te ocolesc…

Andrei Maria

***

nu exiști, Doamne. Iar dacă exiști, să-Ți fie rușine

Anonim 

***

mi-e frică de viitor. dar îmi mai trece când mă ții de mână

Mihaela

 

 

 

fmc_mc_midnightsun

I wish I could stand on a star

I wish I could be where you are

They say don’t you ever give up

It’s so hard to be something when you’re not… 

we did it

IMG_3346

mi-am zis, în repetate rânduri, că nu am de ce să mă simt mândră, că nu-i cine știe ce. că oricine termină facultatea, că oricine pune pe cap o tocă și își aude numele strigat în fața a mii de oameni. dar adevărul este că sunt mândră. sunt mândră pentru trei ani în care am muncit, m-am redescoperit și am trăit. trei ani care, în ciuda așteptărilor, au fost frumoși. trei ani cu amintiri, stres în sesiune, fluturași în stomac în serile târzii de duminică și câțiva colegi de care îmi va fi cu adevărat dor. și mă uit la mine, la cum eram acum 3 ani și adevărul e că mă bucur de schimbarea mea. adevărul e că sunt mândră de cum am crescut, chiar dacă nu aș fi vrut neapărat să o fac. adevărul e că am un zâmbet larg, poate prea larg, pe față când mă gândesc la acești trei ani de facultate. zâmbesc pentru că acum trei ani mi-am propus ceva. și trei ani mai târziu, îmi văd visurile împlinite.

și am început facultatea instabilă. începutul facultății a fost poate cea mai grea perioadă din viața mea. și aș fi putut claca oricând. și ai apărut tu și m-ai ținut strâns de mână când simțeam că pic. și mi-ai zâmbit, și m-ai topit. și ai fost aici, lângă mine, trei ani și încă nu-mi vine să cred. și am încheiat trei ani cu un bal atât de frumos. și s-au sfârșit anii de facultate la fel cum au început: lângă tine. cu mâna ta pe mijlocul meu, cu fluturași în stomac, cu o dragoste infinită pe care nu voi fi niciodată în stare s-o exprim aici. și te-am privit și mi-a tresăltat inima. pentru că erai frumos. în costum, elegant. și erai al meu. și te-am privit când nu te uitai și tremuram de emoție. pentru că mi-am dat seama, atunci, la 02:47 că ești cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată. că ești al meu. și că, împreună, am reușit.

că nici nu am pășit bine dincolo de siguranța facultății, că ne-am și găsit drumul. ne-am găsit ce vrem să facem, ne-am văzut atât de repede visurile împlinite. și sunt atât de mândră de tine, de mine, de noi, pentru tot ce am reușit și pentru încă multele realizări care așteaptă să fie atinse. să fii mândru de noi. pentru că eu sunt. atât de tare.

 

dacă

 

dar tu nu ești decât un vis, iar eu am insomnie

eu sunt un radio stricat și tu o melodie

eu sunt o pasăre ce zboară înfiptă în pământ

tu ești așa cum ești, eu sunt așa cum sunt

tot

s-au întâmplat multe recent și mereu mi s-a părut că mă eliberez de tot când scriu aici

mi-aș dori să îi ajut și-mi dau seama mereu că sunt neputincioasă. că întotdeauna oamenii vor trebui să se descurce by their own, că și atunci când am făcut tot posibilul, nu a fost de ajuns, iar ei au privirea aia în ochi… privirea că pentru ei nimic bun nu mai e aici.

și le văd durerea și îi înțeleg. dar cumva simt că orice le spun eu le-a mai fost spus de o sută de ori până acum și nu a ajutat. și cu atât mai puțin o voi face eu.

și adorm în fiecare seară cu gândul la greutățile unora și mă trezesc mereu hotărâtă să schimb ceva. gândindu-mă că poate un cuvânt spus la întâmplare ar putea schimba ceva. dar adevărul e că nu o face.

și mi-am dat seama că nu am fost niciodată o prietenă bună. eu n-am știut niciodată să citesc sufletele oamenilor și până nu mi-au zis ei ce îi mai face să zâmbească și până nu am aflat de la ei că sunt de fapt distruși pe dinăuntru, eu trăiam într-o bulă, crezând că dacă eu sunt bine, toată lumea e

și partea cea mai nașpa e că nu am deschis ochii nici la cea mai bună prietenă a mea. și am crezut că e ok și m-am plâns de licență și câteva examene grele. iar ea m-a ascultat și nu s-a plâns niciodată. a adunat în ea atâtea lucruri și eu n-am fost acolo s-o ajut. iar ea a fost mereu pentru mine. și mi-am dat seama că habar n-am cum de încă mă mai suportă

pentru că adevărul e că nu am știut niciodată să-mi păstrez prietenii aproape. adevărul e că uit să-i întreb cum le-a fost ziua sau să le urez baftă la examen. adevărul e că m-am cufundat și eu în atâtea că m-am simțit depășită.

***

și faza e că la finalul zilei mă simt obosită. dar când mă uit înapoi, de fapt nu am mulțumit pe nimeni. nu am fost acolo când au avut nevoie de mine, nu mi-am petrecut suficient timp cu ei, nu i-am acordat fiecăruia în parte atenția de care avea nevoie

am fost egoistă, m-am plâns, am fost prea ocupată pentru ce era cu adevărat important și i-am rănit pe mulți. și sunt prea puține de îndreptat acum

***

o să-mi dau demisia și o să merg la mare. o să merg în Cipru și o să îmi cunosc nepoțica. o să citesc și o să scap de licența asta curând. o să intru la master și o să îmi găsesc un job care să-mi placă. și o să învăț să fiu acolo pentru oameni când au nevoie de mine.

***

de parcă pentru mine e cineva

IMG_5868

Știu măcar că am încercat. Mi se făcuse dor și nu mai aveam numărul, așa că l-am cerut și ți-am reamintit că odată îmi știai toată viața și eu pe a ta. și că mi-ai fost cândva cel mai bun prieten și am crezut că poate și ție ți-e uneori dor. dar nu-ți era și ai găsit repede o scuză și n-am mai vorbit. și probabil că așa trebuie să fie. toate prieteniile se duc, așa că nu mă așteptam să faci tu excepție. adevărul e că prietenia noastră s-a dus exact în ziua în care, la un bal de absolvire de liceu prea frumos, ne-am îmbrățișat pentru ultima dată. atunci s-a dus. numai că mie mi-a luat vreo 3 ani să mă prind. și chiar îmi plăcea porecla pe care mi-o puseseși. butonica. eh, asta e.

***

do something. pentru că ea chiar merită chestia asta. pentru că e persoana pentru care am cel mai mare respect și nu doar pentru că îmi e cea mai bună prietenă. dar pentru toate prin câte a trecut fără să se plângă, fără postări jalnice pe Instagram și fără alte drame. ea chiar merită chestia asta și tu chiar meriți asta și dacă se repetă cumva istoria… cred că n-o să mai am niciodată încredere again. așa că do something și demonstrează-i că nu, nu vei rămâne doar o postare uitată pe un blog. pretty please.

***

și ele se iau de mine că nu le povestesc nimic despre tine. dar nu prea aș ști ce pentru că tot ce-mi vine să le zic e că sunt super fericită și că te iubesc. la nesfârșit.

****

vreau la maaaaaaaaaaaare

pentru

facultatea

e oficial

OVER!!!

și cum plângeam acum 3 ani după liceu… și văd colegi din ASE care plâng pentru că e ultimul curs… și eu mă întreb de ce nu mai venea naiba o dată. cred că eu sunt aia insensibilă. well, goodbye. you will never be missed.

am mai zis că vreau la mare?

 

stay

20140415-IMG_2639

e cea mai frumoasă perioadă din an și se simte atât de bine doar în tricou. și e totul verde și căutăm iar umbra și cred că nimic nu mă poate face mai fericită decât vremea asta genială

și fac zilnic același drum, uneori cu RATB-ul, pentru că sunt leneșă, dar de cele mai multe ori pe jos și e cel mai genial vibe pe care ți-l poate da un drum scurt de doar 2 stații. pentru că între 6 ore de facultate plictisitoare și 4 ore de muncă și mai plictisitoare, drumul ăla până la Bagdasar e cel mai frumos drum

și uneori îi sun pe ei și-mi dau lacrimile pentru că viața lor e nașpa și nu e nimeni să o vadă. și alteori o sun pe ea și-mi povestește de un suflet mic pe care abia așteptăm să îl cunoaștem. și altă dată îl stresez pe el până ajung la muncă.

iar uneori bag căștile și doar privesc în jur. și sunt oameni care își cară problemele fără să se plângă. oameni pe care îi vezi în exact același loc, la exact aceeași oră. oameni care zâmbesc, oameni care plâng. oameni care nu uită să ajute. și oameni care nu uită să fie oameni.

de 6 luni fac același drum. zilnic. și n-am putut să nu observ că oamenii care n-au nimic sunt cei care îți vor da totul. iar oamenii care cred că au totul, nu au de fapt… nimic.

when everybody leaves, stay.

you stay.

să fii om

image.jpeg

Pe un fotoliu de aceeași vârstă cu el, cu ochii înlăcrimați și cu multă durere în suflet, ne așteaptă un bunic trecut prin mult prea multe greutăți.

Are mâna înfășurată în tifon, dincolo de care se scurge sângele. Un zâmbet știrb, bătrân, ascunde o viață de om.

Privește lung pe geam, către o uliță pustie. Nimeni nu pleacă, nimeni nu vine. Dar el tot privește. Sperând.

Așteaptă să devină străbunic. Dă din umeri cu tristețe și își trage cu greu după el un picior istovit de vreme.

“Domnul știe”, răspunde cu ochii la cer.

Și îi plânge inima când intră, de Paște, cinci mașini pe ulița uitată de lume. Dar îi plânge sufletul când pleacă toate cinci și el rămâne tot acolo, fără să știe dacă îi va mai vedea vreodată pe copiii și nepoții lui sau dacă va apuca să își vadă strănepoata.

Dar optzeci de ani te învață multe.

“Orice ai să fii în viața asta, să nu uiți să fii om, tataie”

***

Și când ultima mașină se pierde în zare, își șterge lacrimile din ochi cu mâneca și se întoarce în fotoliul vechi, așteptând… doar el știe ce.

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: