Search

Michelle's box

since March 2012

Start caring before I stop.

done

pe final de an am mai multe lucruri de spus decât mă așteptam. așa că ăsta sigur o să fie un post al naibii de lung.

***

cred că a fost cel mai ciudat și mai greu an din viața mea. dacă mă uit unde a început și cum s-a terminat, am impresia că mă uit la un film, nu la viața mea. a fost, pe scurt, haos. a fost anul în care am rănit oameni, în care m-am regăsit și m-am pierdut din nou. anul în care am iubit atât de tare, în care am plâns și am sperat atât de mult. anul în care nu am știut de la o zi la alta ce se va întâmpla cu mine, încotro mă îndrept sau dacă e bine ce fac. a fost genul ăla de an pe care nu îl uiți niciodată. nu neapărat pentru lucrurile bune pe care ți le-a adus. nu neapărat pentru lucrurile rele pe care ți le-a pus în față. ci doar pentru că.

bine că se termină, aș zice. pentru că nu știu câte mai putea aduce. sau cât mai puteam eu să duc.

***

v-ați amintit din nou de mine și m-ați surprins din nou. nu-mi venea să cred că, deși cu unii n-am mai vorbit de ani de zile, voi ați așteptat doișpe noaptea ca să-mi spuneți la mulți ani. nu știu cum de știați că e ziua mea. nu știu cum de încă vă mai amintiți de mine, deși, în cele mai multe cazuri, e vina mea că nu am păstrat legătura. nu cred că o să vă dați vreodată seama ce înseamnă pentru mine asta. efectiv nu am nicio idee ce am făcut de merit niște oameni ca voi.

unora aș vrea doar să vă mulțumesc că v-ați amintit. altora vreau să vă mulțumesc că v-ați făcut timp. dar celor mai mulți, aș vrea să vă mulțumesc că nu mă urâți. știu că lucrurile nu s-au terminat bine. știu că ați avea toate motivele să nu mai vreți să mai auziți de mine. și totuși…

mulțumesc. pe cei mai mulți nu vă merit. dar vă iubesc.

***

anul ăsta am pierdut oameni care erau totul pentru mine. am câștigat alții care au devenit totul între timp. anul ăsta am legat prietenii, am zâmbit și am vizitat ce mi-am dorit. anul ăsta mi-am făcut planuri, le-am încălcat și apoi mi-am făcut altele pe care le-am respectat. anul ăsta am învățat că trebuie să-ți fie greu ca să-ți fie apoi ușor. anul ăsta am muncit, am crezut, am sperat. și tot anul ăsta am început cel mai frumos drum cu cea mai frumoasă persoană din viața mea. și ăsta e cam singurul lucru bun din anul ăsta.

***

am avut îndoieli. încă le am și mă lupt cu ele. știu că spui să te ajut, dar uneori am impresia că pe mine nu mă ajuta nimeni. și încerc, jur, dar e mai greu decât pare.

***

în final, nu știu exact dacă e ok ce s-a întâmplat anul ăsta. nu știu dacă am luat deciziile corecte, dacă sunt unde ar trebui să fiu. dar știu un lucru. sunt fericită. și asta ar trebui să spună totul, nu?

***

mulțumesc. vouă, pentru că sunteți alături de mine, zi de zi, de opt ani. pentru că mă ascultați, pentru că întrebați, pentru că vă pasă. vă mulțumesc.

ție, pentru că mi-ai fost lecție de viață. pentru că încă ai puterea să speri că voi fi eu fericită, după tot ce am făcut. meriți numai lucruri bune și o să le ai.

lor, pentru că mă susțin și cred în mine, pentru că vor ca eu să fiu fericită, chiar dacă nu mereu sunt de acord cu deciziile mele.

și evident, ție. pentru că da, uneori ne e greu să fim pe aceeași undă, dar știu că ești cea mai bună parte din viața mea în momentul ăsta. și știu sigur că nu aș fi rezistat fără tine. poate că uneori nu privim în aceeași direcție. și poate că uneori pare că nu avem niciun viitor. poate nici nu avem. dar adevărul e că nu știm asta. adevărul e că, nu am nicio idee de ce se va întâmpla cu noi. știu doar ce e acum, în prezent. și știi ce am acum? te am pe tine. singura persoană din viața mea care nu s-a supărat absolut niciodată pe mine. ni-cio-da-tă. singura persoană care m-a înțeles fără să fie nevoie să-i dau explicații. singura persoană care a avut încredere completă în mine, fără să ceară nimic la schimb. cea mai calmă și mai matură persoană pe care o cunosc. ai fost ancora mea anul ăsta, fără să o știi. ai fost singurul motiv pentru care nu am plâns zi și noapte. unicul motiv pentru care am râs. ești totul. ești infinitul meu.

***

cartea lui 2019: Un bărbat pe nume Ove

filmul lui 2019: Maria, Regina Romaniei

***

Hello, 2020.

 

 

1 decembrie

romania-liechtenstein-ora-21-00-live-la-pro-x-meciul-care-ne-duce-la-euro-dupa-20-de-ani-radoi-face-2_3_size6

știu că nu ne-a oferit multe. știu că mulți au plecat tocmai pentru că nu primeau nimic. știu că suntem ultimii în toate și că prea greu îți mai găsești motive să fii mândru de ea. dar poate măcar de 1 decembrie ne putem gândi la puținele, dar frumoasele lucruri pe care ni le dă România.

măcar pentru Simona Halep și multele momente în care ne-am pierdut răsuflarea alături de ea.

măcar pentru tricolorii mici ai naționalei care ne-au dat emoții și speranțe când uitasem să mai credem în așa ceva.

măcar pentru cei care se întorc an de an acasă, de sărbători, alături de cei dragi.

măcar pentru emoțiile pe care ni le dă imnul pe un stadion plin cu cincizeci de mii de oameni.

măcar pentru toți cei care au plecat, dar n-au uitat de unde și spun mereu cu zâmbetul pe buze că sunt din România.

_

de fiecare dată când m-a întrebat cineva de unde sunt, am spus cu mândrie în glas numele țării mele. uneori am rămas surprinsă de câte lucruri frumoase știu străinii despre țara noastră. alteori m-am întristat. dar de fiecare dată, am zâmbit. pentru că indiferent ce cred ceilalți despre România, e țara mea. și o iubesc.

_

La mulți ani, nu ție Românie. Ci la mulți ani românilor care dau un sens țării ăsteia. Celor care au rămas, au făcut totul din nimic și duc mâna la piept când aud imnul. Celor care încă mai cred în schimbare și în ceva mai bun. Și celor care poartă cu mândrie tricolorul oriunde s-ar duce. Vouă… la mulți ani!

 

 

 

thoughts

What a frightening, but brilliant time to be alive.

cumva, nu mă regăsesc în finalul ăsta de an. cumva, nu-mi dă nimic și cumva, sunt depășită de situație. am avut impresia la un moment dat că le pot face pe toate. dar uit mereu că lucrurile trebuie luate pe rând și cu multă răbdare.

pentru că am picat examenul. sunt în urmă cu munca. nu am ajuns niciodată la facultate. nu știu dacă mai dau sau nu disertația anul ăsta. și cumva, am impresia că nu am cum să le duc la capăt. cumva, știu că nu sunt capabilă și nu știu de ce m-am băgat în asta. și nu am fost niciodată genul care să renunțe, dar cred că-mi știu limitele.

și cumva știu că anul ăsta n-o să se termine prea bine pentru mine.

***

vreau să le ignor pe toate acum. vreau doar să mă gândesc la plajă și artificii în același timp. și mai vreau să sper că o să fie bine in the end. otherwise, it is not the end 🙂

***

vreau să cred în voi, să cred că puteți s-o faceți, pentru că mi-ați schimba complet starea. dar îmi e atât de greu să mai cred în ceva ce m-a dezamăgit de fiecare dată. dar, ca de fiecare dată, păstrez o urmă de speranță. ca întotdeauna, vreau să-mi imaginez că se poate. și că mâine seara o să zâmbesc.

***

pentru cei plecați de prea mult timp de acasă, care au stat cu orele ca să voteze pentru o țară în care nu au, de fapt, de gând să se mai intoarcă, mulțumim. încă sunteți speranța noastră.

***

“cred că acolo a început și s-a sfârșit totul. când ne-am privit și am știut amândoi. că suntem prea mult și totuși nu destul unul pentru celălalt, că suntem prea mult și că nu mai putem fi. cred că acolo ne-am dat seama că nu contează cât de tare iubești pe cineva, uneori mai e nevoie de ceva. și când acel ceva e prea greu de obținut, totul se destramă. cred că acolo l-am pierdut și regăsit și tot acolo m-am pierdut și regăsit și pe mine. și mai cred că, așa a fost să fie. dar Doamne, cât l-am iubit. și totuși… atât.”

de toate

da, am tratat greșit situația. da, m-am grăbit. da, nu m-am gândit la cum se vede asta din exterior. și da, probabil că au toate motivele să mă urască. dar adevărul e că, făcând așa, arătați că sunteți mai imaturi decât am fost eu. și asta nu mai e problema mea.

a fost o seară când am plâns pentru că mi-am dat seama random că am rănit prea mulți oameni din jurul meu. am plâns pentru că încă îmi mai păsa, pentru că încă mă simțeam vinovată. plângeam pentru că, cumva, o parte din mine nu reușea să fie sută la sută fericită.

și nu m-aș fi gândit niciodată că o să pot să vorbesc fix cu el despre asta. am crezut că sunt singură în chestia asta, pentru că el n-ar înțelege sau s-ar supăra. dar nu știam nimic pe atunci despre el. nu știam că el nu s-ar supăra niciodată, nu știam că e cea mai matură persoană pe care o cunosc. nu știam că avea să mă susțină chiar dacă, știm cu toții, nu era subiectul lui preferat.

și da, încă sunt zile în care mă gândesc că am făcut mult rău. probabil o să trăiesc cu asta mereu.

dar el mi-a zis să nu mă concentrez pe asta. mi-a zis să fiu eu fericită. și el mereu mi-a zis chestii frumoase. așa că fix asta o să fac.

“sunt mai fericit ca oricând și sper că și tu”

și eu, iubire. și eu. nici n-ai tu idee.

mi-a fost dor de sentimentul pe care ți-l dă un stadion plin cu cincizeci de mii de oameni. de cum ți se ridică părul pe mâini când se cântă imnul. mi-a fost dor de galbenul ăla în contrast cu verde. și mi-a fost, în special, dor de emoțiile pe care ți le dă un meci în care știi că se poate.

și mi-am dat seama că nu m-a mai interesat, ca altă dată, scorul. mi-am dat seama că nici nu eram supărată la final. mi-am dat seama că nu totul este despre asta. e doar despre sute de mii de oameni care respiră în același timp și speră până în ultimul minut. e despre cât ne unește sportul. și despre cum ne face iar oameni.

nu te uitai la mine. nici nu aveai cum să mă vezi. dar mă dusesem până la mașină, iar când m-am întors, te-am văzut. și ar fi trebuit să mă duc înapoi la joc, pentru că mă așteptau. dar am rămas un moment pe loc doar ca să mă uit la tine. zâmbeai și ți se vedeau obrajii pufoși de care trag eu mereu. și am rămas pe loc doar ca să îmi dau un moment. să conștientizez că ești al meu. cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. al meu. și știam dinainte, jur. dar în momentul ăla mi-am dat seama că nu am fost niciodată conștientă cu adevărat. știam, dar atunci am fost sigură. sigură că te iubesc. din tot sufletul.

 

 

 

beautiful people

0d7f6e19-859b-4fb2-b780-e62404254883

40 de grade și o apă prea verde. niște stânci, o grotă și câteva meduze. două colace sclipicioase și câteva vaporașe văzute de sus. un peisaj colorat, câteva sărituri de pe stânci și niște ananași drăguți. niște soare, niște arsuri și câțiva pești. nopți calde și liniștite și o bărcuță numai a noastră. câțiva pupici pe frunte, un apus genial și niște râsete pe fundal.

o insulă doar a noastră.

***

nu știu ce m-aș face fără voi. sunteți cele mai geniale și o știți deja. de opt ani îmi faceți fiecare vacanță mai mișto, de opt ani mă faceți să râd de fiecare dată când vă văd. și am crezut că o să fie mai greu când o să se termine liceul. dar n-a fost. am făcut noi să pară ca fiind cel mai simplu lucru. sper ca absolut toate vacanțele mele să fie cu voi. de fapt, știu că așa vor fi. nici n-aveți voi idee câte lucruri bune din viața mea vi se datorează.

***

să-mi zici că ăsta a fost cel mai frumos concediu pentru tine a fost cel mai genial lucru pe care l-am auzit vreodată. și poate d-aia mi-a fost așa greu să cred. dar ai dreptate, așa cum ai mereu. a fost genial. și va mai fi.

și cred că nimic în lume n-o să mă poată face mai fericită decât să te văd pe tine atât de fericit.

când am ajuns acolo sus, la două mii de metri și ți-am văzut zâmbetul ăla, mi-am dat seama că,  indiferent de ce se va întâmpla cu noi, zâmbetul ăla îmi va rămâne cea mai frumoasă amintire.

***

nu știu cum s-a văzut pentru voi, dar pentru mine a fost, din nou, genul ăla de vară pe care n-ai cum s-o uiți.  și aș da orice să știu că și vara viitoare ne prinde în aceeași formulă.

mulțumesc, oameni frumoși. vă iubesc.

 

champ

66513046_2449128315147749_7970692271756541952_n

“Spune-mi un om care poate face mai mult decât pot eu crede, spune-mi un om care poate face mai mult decât pot eu visa, spune-mi un om care să realizeze mai mult decât pot eu asimila”

Pentru că nouă sportul ne-a oferit prea puține bucurii. Pentru că noi n-am trăit cu Nadia și Generația de Aur, noi nu ne-am bucurat de Năstase și Hagi. Dar noi o avem pe Simona și avem, deci, în sfârșit, cu ce să ne lăudăm mai târziu. Avem, în sfârșit, ce să povestim.

“She literally played out of her mind. Whenever a player plays that amazing you just have to take your hat off”

Ești genială. Mulțumim.

magic

Noi doi și câteva stele
Capul meu pe pieptul tău și niște lumini deasupra lacului
Și aș fi vrut să rămân acolo, în momentul ăla, forever
Și cred că tot nu ar fi fost de ajuns
*
Aș fi vrut să spun mai multe în momentul ăla. Când mi-ai zis că ești fericit. Dar nu prea-mi mai găseam cuvintele. Și oricum, știi deja tot ce voiam să zic.
*
Și-mi reveneau cuvintele alea în cap tot drumul spre casă. Și tot cu ele în gând am și adormit.
*
Adevărul e că nu știm niciunul ce o să fie într-un an, dar cumva, am încredere că o să fim unde trebuie. Pentru că ești mișto.
*
I hope everybody feels that at least once in life. Because it’s magic.

.

“Why do I feel like I have to spend as much time as possible with you as it can end at any moment?”

C. Hoover – “All your perfects”

I felt that.

 

 

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: