Search

Michelle's box

since March 2012

3.

Because after everything we’ve been through… you are home 

3 ani. Asta înseamnă vreo o mie de zile cu tine. O mie de zile de când ești tot ce am mai bun pe lume. O mie de zile de când îmi colorezi viața, de când am găsit fericirea. Și în o mie de zile am zis de atâtea ori ce însemni pentru mine, încât am impresia că nu mai e nimic de spus. Dar știu cumva că, oricâte aș spune, nu vor fi niciodată suficiente, iar tu n-o să știi niciodată cât de mult te iubesc. Pentru că asta nu se poate exprima în cuvinte.

Așa că anul ăsta nu mai vreau să scriu despre noi și trecut. Vreau să scriu despre noi și viitorul care sună atât de bine când ești lângă mine. Vreau să știi că vei fi întotdeauna cel mai de preț cadou pe care mi l-a oferit viața. Și vreau să știi că habar nu am unde ne duce viața și pe ce drum o vom lua, dar tot ce știu este că locul meu e lângă tine. Vreau să fii aici când visele vor deveni realitate și să zâmbești așa cum îmi place mie când vom reuși tot ce ne-am propus. Vreau să nu-mi dai niciodată drumul, chiar dacă viața o să ne lovească de multe ori. Vreau să crezi în iubirea noastră așa cum o fac eu. Pentru că dacă o vei face, it will always be us against the world.

Anul ăsta vreau să știi doar atât: te iubesc. din tot sufletul, cu toată inima, te iubesc pentru tot ce am trăit, trăim și vom trăi împreună. vreau să mai știi că îți mulțumesc. și știi tu pentru ce. și mai vreau să știi un lucru: indiferent încotro ne va purta viața, tu ai fost și vei fi întotdeauna the one who makes me happy. 

te iubesc.

 

Advertisements

always

we all need someone. someone who holds us in the worst moments ever. and I’ve got you.

uneori, e greu. e greu al naibii. oricât de mult ai încerca, oricât de tare ai trage de tine, uneori cedezi. pentru că e prea mult, pentru că nu ești perfect și nu le poți face pe toate bine de unul sigur. și vin momente că ăla de vineri în care mi-au dat lacrimile la birou. în care mă simțeam frustrată pe mine însămi că nu pot mai mult. mă simțeam frustrată că era șapte și încă nu plecasem. și era ziua noastră și eu eram tot acolo, blocată între numere și excel. și mi-au văzut frustrarea. și au venit pe rând, au tras un scaun și m-au ajutat unul câte unul. dar fiecare a plecat la treaba lui și eu tot acolo am rămas. și nu-mi găseam forța să mă pun pe picioare. și apoi ai apărut tu. și m-ai strâns tare la piept și mi-ai spus că o să fie bine. și te-am crezut, pentru că tu ai întotdeauna dreptate. și am simțit că acolo e totul. în brațele tale. și mi-am dat seama, o dată în plus, dacă mai era nevoie, că te iubesc. din tot sufletul. mi-am mai dat o dată seama că nu aș fi fost unde sunt fără tine. mi-am dat seama că ție îți datorez totul. și pentru toate acele cuvinte spuse exact atunci când trebuie, pentru încrederea pe care o ai în mine, pentru lacrimile pe care mi le ștergi, pentru îmbrățișările calde și pupicii lungi, pentru toate astea îți mulțumesc. îți mulțumesc că îmi colorezi viața de trei ani încoace. știu că știi, dar îmi place să repet. ești totul. și vei fi întotdeauna. te iubesc.

love

yes, you can see what they love by looking straight into their eyes

you can see her love for dance from miles away. you can see the way she looks at them, hundreds of kids who stare back at her and love her because she is their lovely teacher. you can see how much she loves them by the tiredness she never complains about. and you can see her hope, her enthusiasm and her optimism by reading her blog’s posts. and you don’t really have to know her to see she is willing to offer the very least piece of her soul if that makes somebody happy. and that makes her such a beautiful person. 

you can see her love for a tiny girl who she met a month ago by the sparkle in her eyes. by the way she loves holding her, by the desire she has to offer her the very best. you can see the happiness she feels when she is looking straight into her beautiful blue eyes and she is trying to calm her down. to love her, unconditionally and with all her heart. and you can see the love she sends to the little soul by the way she says mami

 

miracle

Child birth is an ordinary miracle. You can’t believe it happens every day

Un pui de om care împrăștie mai multă fericire decât oricine altcineva. Care umple suflete de bucurie și vindecă răni. Care le oferă șansă unor oameni minunați – probabil cei mai frumoși oameni pe care i-am cunoscut vreodată – șansa să fie strigați într-o zi mami și tati. Smulgi zâmbete uitate de pe chipul oricui. Și ne faci pe noi toți să ne dăm seama că miracolele încă există. Pentru că tu ești unul.

Cu niște ochi micuți și albaștri, explorai lumea în prima ta zi de viață. Te-ai adăpostit la pieptul lui mami și l-ai încolăcit cu micuțele tale brațe pe tati.

Ești a mea, ți-a șoptit mami. Și i-au dat puțin lacrimile, deși nu ar fi vrut.

Și erai o măgâldeață pe pieptul lui tati.

Mulțumim că ai apărut în viața noastră, pui de om.

You are loved.

 

confesiune

cât înseamnă o îmbrățișare

atunci când toți te ocolesc…

Andrei Maria

***

nu exiști, Doamne. Iar dacă exiști, să-Ți fie rușine

Anonim 

***

mi-e frică de viitor. dar îmi mai trece când mă ții de mână

Mihaela

 

 

 

fmc_mc_midnightsun

I wish I could stand on a star

I wish I could be where you are

They say don’t you ever give up

It’s so hard to be something when you’re not… 

we did it

IMG_3346

mi-am zis, în repetate rânduri, că nu am de ce să mă simt mândră, că nu-i cine știe ce. că oricine termină facultatea, că oricine pune pe cap o tocă și își aude numele strigat în fața a mii de oameni. dar adevărul este că sunt mândră. sunt mândră pentru trei ani în care am muncit, m-am redescoperit și am trăit. trei ani care, în ciuda așteptărilor, au fost frumoși. trei ani cu amintiri, stres în sesiune, fluturași în stomac în serile târzii de duminică și câțiva colegi de care îmi va fi cu adevărat dor. și mă uit la mine, la cum eram acum 3 ani și adevărul e că mă bucur de schimbarea mea. adevărul e că sunt mândră de cum am crescut, chiar dacă nu aș fi vrut neapărat să o fac. adevărul e că am un zâmbet larg, poate prea larg, pe față când mă gândesc la acești trei ani de facultate. zâmbesc pentru că acum trei ani mi-am propus ceva. și trei ani mai târziu, îmi văd visurile împlinite.

și am început facultatea instabilă. începutul facultății a fost poate cea mai grea perioadă din viața mea. și aș fi putut claca oricând. și ai apărut tu și m-ai ținut strâns de mână când simțeam că pic. și mi-ai zâmbit, și m-ai topit. și ai fost aici, lângă mine, trei ani și încă nu-mi vine să cred. și am încheiat trei ani cu un bal atât de frumos. și s-au sfârșit anii de facultate la fel cum au început: lângă tine. cu mâna ta pe mijlocul meu, cu fluturași în stomac, cu o dragoste infinită pe care nu voi fi niciodată în stare s-o exprim aici. și te-am privit și mi-a tresăltat inima. pentru că erai frumos. în costum, elegant. și erai al meu. și te-am privit când nu te uitai și tremuram de emoție. pentru că mi-am dat seama, atunci, la 02:47 că ești cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat vreodată. că ești al meu. și că, împreună, am reușit.

că nici nu am pășit bine dincolo de siguranța facultății, că ne-am și găsit drumul. ne-am găsit ce vrem să facem, ne-am văzut atât de repede visurile împlinite. și sunt atât de mândră de tine, de mine, de noi, pentru tot ce am reușit și pentru încă multele realizări care așteaptă să fie atinse. să fii mândru de noi. pentru că eu sunt. atât de tare.

 

dacă

 

dar tu nu ești decât un vis, iar eu am insomnie

eu sunt un radio stricat și tu o melodie

eu sunt o pasăre ce zboară înfiptă în pământ

tu ești așa cum ești, eu sunt așa cum sunt

tot

s-au întâmplat multe recent și mereu mi s-a părut că mă eliberez de tot când scriu aici

mi-aș dori să îi ajut și-mi dau seama mereu că sunt neputincioasă. că întotdeauna oamenii vor trebui să se descurce by their own, că și atunci când am făcut tot posibilul, nu a fost de ajuns, iar ei au privirea aia în ochi… privirea că pentru ei nimic bun nu mai e aici.

și le văd durerea și îi înțeleg. dar cumva simt că orice le spun eu le-a mai fost spus de o sută de ori până acum și nu a ajutat. și cu atât mai puțin o voi face eu.

și adorm în fiecare seară cu gândul la greutățile unora și mă trezesc mereu hotărâtă să schimb ceva. gândindu-mă că poate un cuvânt spus la întâmplare ar putea schimba ceva. dar adevărul e că nu o face.

și mi-am dat seama că nu am fost niciodată o prietenă bună. eu n-am știut niciodată să citesc sufletele oamenilor și până nu mi-au zis ei ce îi mai face să zâmbească și până nu am aflat de la ei că sunt de fapt distruși pe dinăuntru, eu trăiam într-o bulă, crezând că dacă eu sunt bine, toată lumea e

și partea cea mai nașpa e că nu am deschis ochii nici la cea mai bună prietenă a mea. și am crezut că e ok și m-am plâns de licență și câteva examene grele. iar ea m-a ascultat și nu s-a plâns niciodată. a adunat în ea atâtea lucruri și eu n-am fost acolo s-o ajut. iar ea a fost mereu pentru mine. și mi-am dat seama că habar n-am cum de încă mă mai suportă

pentru că adevărul e că nu am știut niciodată să-mi păstrez prietenii aproape. adevărul e că uit să-i întreb cum le-a fost ziua sau să le urez baftă la examen. adevărul e că m-am cufundat și eu în atâtea că m-am simțit depășită.

***

și faza e că la finalul zilei mă simt obosită. dar când mă uit înapoi, de fapt nu am mulțumit pe nimeni. nu am fost acolo când au avut nevoie de mine, nu mi-am petrecut suficient timp cu ei, nu i-am acordat fiecăruia în parte atenția de care avea nevoie

am fost egoistă, m-am plâns, am fost prea ocupată pentru ce era cu adevărat important și i-am rănit pe mulți. și sunt prea puține de îndreptat acum

***

o să-mi dau demisia și o să merg la mare. o să merg în Cipru și o să îmi cunosc nepoțica. o să citesc și o să scap de licența asta curând. o să intru la master și o să îmi găsesc un job care să-mi placă. și o să învăț să fiu acolo pentru oameni când au nevoie de mine.

***

de parcă pentru mine e cineva

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: