Search

Michelle's box

since March 2012

tot

s-au întâmplat multe recent și mereu mi s-a părut că mă eliberez de tot când scriu aici

mi-aș dori să îi ajut și-mi dau seama mereu că sunt neputincioasă. că întotdeauna oamenii vor trebui să se descurce by their own, că și atunci când am făcut tot posibilul, nu a fost de ajuns, iar ei au privirea aia în ochi… privirea că pentru ei nimic bun nu mai e aici.

și le văd durerea și îi înțeleg. dar cumva simt că orice le spun eu le-a mai fost spus de o sută de ori până acum și nu a ajutat. și cu atât mai puțin o voi face eu.

și adorm în fiecare seară cu gândul la greutățile unora și mă trezesc mereu hotărâtă să schimb ceva. gândindu-mă că poate un cuvânt spus la întâmplare ar putea schimba ceva. dar adevărul e că nu o face.

și mi-am dat seama că nu am fost niciodată o prietenă bună. eu n-am știut niciodată să citesc sufletele oamenilor și până nu mi-au zis ei ce îi mai face să zâmbească și până nu am aflat de la ei că sunt de fapt distruși pe dinăuntru, eu trăiam într-o bulă, crezând că dacă eu sunt bine, toată lumea e

și partea cea mai nașpa e că nu am deschis ochii nici la cea mai bună prietenă a mea. și am crezut că e ok și m-am plâns de licență și câteva examene grele. iar ea m-a ascultat și nu s-a plâns niciodată. a adunat în ea atâtea lucruri și eu n-am fost acolo s-o ajut. iar ea a fost mereu pentru mine. și mi-am dat seama că habar n-am cum de încă mă mai suportă

pentru că adevărul e că nu am știut niciodată să-mi păstrez prietenii aproape. adevărul e că uit să-i întreb cum le-a fost ziua sau să le urez baftă la examen. adevărul e că m-am cufundat și eu în atâtea că m-am simțit depășită.

***

și faza e că la finalul zilei mă simt obosită. dar când mă uit înapoi, de fapt nu am mulțumit pe nimeni. nu am fost acolo când au avut nevoie de mine, nu mi-am petrecut suficient timp cu ei, nu i-am acordat fiecăruia în parte atenția de care avea nevoie

am fost egoistă, m-am plâns, am fost prea ocupată pentru ce era cu adevărat important și i-am rănit pe mulți. și sunt prea puține de îndreptat acum

***

o să-mi dau demisia și o să merg la mare. o să merg în Cipru și o să îmi cunosc nepoțica. o să citesc și o să scap de licența asta curând. o să intru la master și o să îmi găsesc un job care să-mi placă. și o să învăț să fiu acolo pentru oameni când au nevoie de mine.

***

de parcă pentru mine e cineva

Advertisements

IMG_5868

Știu măcar că am încercat. Mi se făcuse dor și nu mai aveam numărul, așa că l-am cerut și ți-am reamintit că odată îmi știai toată viața și eu pe a ta. și că mi-ai fost cândva cel mai bun prieten și am crezut că poate și ție ți-e uneori dor. dar nu-ți era și ai găsit repede o scuză și n-am mai vorbit. și probabil că așa trebuie să fie. toate prieteniile se duc, așa că nu mă așteptam să faci tu excepție. adevărul e că prietenia noastră s-a dus exact în ziua în care, la un bal de absolvire de liceu prea frumos, ne-am îmbrățișat pentru ultima dată. atunci s-a dus. numai că mie mi-a luat vreo 3 ani să mă prind. și chiar îmi plăcea porecla pe care mi-o puseseși. butonica. eh, asta e.

***

do something. pentru că ea chiar merită chestia asta. pentru că e persoana pentru care am cel mai mare respect și nu doar pentru că îmi e cea mai bună prietenă. dar pentru toate prin câte a trecut fără să se plângă, fără postări jalnice pe Instagram și fără alte drame. ea chiar merită chestia asta și tu chiar meriți asta și dacă se repetă cumva istoria… cred că n-o să mai am niciodată încredere again. așa că do something și demonstrează-i că nu, nu vei rămâne doar o postare uitată pe un blog. pretty please.

***

și ele se iau de mine că nu le povestesc nimic despre tine. dar nu prea aș ști ce pentru că tot ce-mi vine să le zic e că sunt super fericită și că te iubesc. la nesfârșit.

****

vreau la maaaaaaaaaaaare

pentru

facultatea

e oficial

OVER!!!

și cum plângeam acum 3 ani după liceu… și văd colegi din ASE care plâng pentru că e ultimul curs… și eu mă întreb de ce nu mai venea naiba o dată. cred că eu sunt aia insensibilă. well, goodbye. you will never be missed.

am mai zis că vreau la mare?

 

stay

20140415-IMG_2639

e cea mai frumoasă perioadă din an și se simte atât de bine doar în tricou. și e totul verde și căutăm iar umbra și cred că nimic nu mă poate face mai fericită decât vremea asta genială

și fac zilnic același drum, uneori cu RATB-ul, pentru că sunt leneșă, dar de cele mai multe ori pe jos și e cel mai genial vibe pe care ți-l poate da un drum scurt de doar 2 stații. pentru că între 6 ore de facultate plictisitoare și 4 ore de muncă și mai plictisitoare, drumul ăla până la Bagdasar e cel mai frumos drum

și uneori îi sun pe ei și-mi dau lacrimile pentru că viața lor e nașpa și nu e nimeni să o vadă. și alteori o sun pe ea și-mi povestește de un suflet mic pe care abia așteptăm să îl cunoaștem. și altă dată îl stresez pe el până ajung la muncă.

iar uneori bag căștile și doar privesc în jur. și sunt oameni care își cară problemele fără să se plângă. oameni pe care îi vezi în exact același loc, la exact aceeași oră. oameni care zâmbesc, oameni care plâng. oameni care nu uită să ajute. și oameni care nu uită să fie oameni.

de 6 luni fac același drum. zilnic. și n-am putut să nu observ că oamenii care n-au nimic sunt cei care îți vor da totul. iar oamenii care cred că au totul, nu au de fapt… nimic.

when everybody leaves, stay.

you stay.

să fii om

image.jpeg

Pe un fotoliu de aceeași vârstă cu el, cu ochii înlăcrimați și cu multă durere în suflet, ne așteaptă un bunic trecut prin mult prea multe greutăți.

Are mâna înfășurată în tifon, dincolo de care se scurge sângele. Un zâmbet știrb, bătrân, ascunde o viață de om.

Privește lung pe geam, către o uliță pustie. Nimeni nu pleacă, nimeni nu vine. Dar el tot privește. Sperând.

Așteaptă să devină străbunic. Dă din umeri cu tristețe și își trage cu greu după el un picior istovit de vreme.

“Domnul știe”, răspunde cu ochii la cer.

Și îi plânge inima când intră, de Paște, cinci mașini pe ulița uitată de lume. Dar îi plânge sufletul când pleacă toate cinci și el rămâne tot acolo, fără să știe dacă îi va mai vedea vreodată pe copiii și nepoții lui sau dacă va apuca să își vadă strănepoata.

Dar optzeci de ani te învață multe.

“Orice ai să fii în viața asta, să nu uiți să fii om, tataie”

***

Și când ultima mașină se pierde în zare, își șterge lacrimile din ochi cu mâneca și se întoarce în fotoliul vechi, așteptând… doar el știe ce.

primăvară

WhatsApp Image 2018-03-15 at 13.00.46

m-am regăsit zâmbind când a ieșit pentru prima dată soarele după o iarnă interminabilă

când, pe bancă în parc, mă gâdilai în păr, pentru că știai că asta îmi place

când, deasupra norilor, a ieșit soarele și ne-a orbit pe amândoi

când ai zâmbit și m-am topit

când te-am iubit

din nou

 

Asta-i pentru ei

anul ăsta doar dau share la ceva ce am scris acum doi ani, pentru că absolut nimic nu s-a schimbat

Pentru cea mai tare prietenă existentă

Pentru toate nebuniile pe care le-am făcut împreună și pe care o să le mai facem. Pentru că datorită ție știu ce înseamnă prietenie, pentru că nu o să mai cunosc nicio nebună care să se urce în mașină și care o să conducă până la mine doar pentru că îmi e mie rău și nu mă pot ridica din pat. Pentru că ești cea mai minunată persoană și zic asta din toată inima. Pentru că aș vrea să existe cuvinte care să explice cât te iubesc. Dar nu există. Pentru toate drumurile făcute împreună, pentru că ai ajuns să mă cunoști ca nimeni altcineva și pentru că ai fost aici mereu. Pentru că nu mai scap de tine și pentru că amintirile cu tine sunt cele mai prețioase lucruri pe care le am. Pentru că, deși ni s-au despărțit drumurile, tu ești încă aici. Pentru toate nopțile alea frumoase și pentru zilele în care ne vedem și ne povestim ce-am făcut în ultimele secole la facultate. Pentru că nimeni n-o să mă înțeleagă cum o faci tu și pentru că într-o zi, noi două o să ne uităm în spate și o să zâmbim și o să fim fericite că am fost împreună și am făcut atâtea nebunii. Și o să ne uităm la noi și o să știm că e doar începutul. Pentru că niciodată nu e prea mult cu tine, pentru că mereu e ceva nou și frumos. Pentru că aș da orice să rămâi aici toată viața și pentru că am promis că așa o să fie. Pentru că au fost mulți în viețile noastre care au venit și au plecat, dar noi am rămas la fel. Pentru că drumurile noastre nu se separă și pentru că ai fost tot ce-am avut nevoie patru ani. Pentru că îți ador familia și am iubit fiecare moment petrecut cu ai tăi. Pentru că aș da orice să ne întoarcem la tine la țară, sau în excursie, sau la revelionul din Corbeanca, sau în Sibiu, sau la Sfânta Ana, sau în Bolintin, sau unde iese metroul la suprafață, sau pe câmpul ăla mare de la tine de la țară unde am jucat volei, sau pe plajă la Costinești, sau pe bulevardul nostru, sau la etajul șase, la sora ta, sau în garsoniera din Militari, sau la piscină, sau în mașină cu muzică la maxim, sau la tine pe stradă, la un badminton, desculțe. Pentru că nu există amintiri mai dragi mie și locuri mai frumoase decât cele pe care le-am descoperit cu tine. Și pentru că într-o zi, o să le povestesc tuturor de ce am făcut cu cea mai nebună prietenă a mea. Și pentru că mama te iubește și apreciază ce am construit noi atât de mult. Și pentru că aș vrea să-ți mulțumesc din suflet că exiști, că ești prietena mea, că mă suporți și că nu vrei să mă șutești, încă.  Și pentru că te iubesc.

Și câteva cuvinte nonsens pe care doar tu o să le înțelegi: fluturași rupți, badminton, sala de sport, Trifu, Sotiriu, converși, teneși, tenis, găuri în rachete, sucuri colorate, covrigi de la Luca, Carol, alergat, înghețate, gagici, fericire, ceas, căldură, proiecte, geografie, vulcani, mâncare nesănătoasă, ketchup, șervețel, șaișpe gume, Selfie, cinema, sală goală, Grey, popcorn, sucuri colorate iar, role, patinoar, bârfe, premii, curtea școlii, mingea de volei, tabără, cursuri, bibliotecă, fotbal pe sintetic în Bolintin, teneși negri, pădure, grătar, mașină, noaptea, muzică, capu pe geam, Catan, bere, stadion, meciuri, Dinamo, Steaua, iar mâncare nesănătoasă, iar sucuri colorate, o să murim la 40 de ani, cadouri, lasagna, f…ulger, șase dimineața, răsărit, shaorma, valuri, coordonatoare, șase în cameră, muschi fasiali, carusele Costinești, iubire, prietenie.

Pentru cel mai minunat iubit de pe planetă

Pentru că îți datorez multe și pentru că aș vrea să-ți mulțumesc la nesfârșit. Pentru că datorită ție știu ce e fericirea și cum e să vezi totul doar uitându-te în niște ochi căprui, într-o zi random de noiembrie. Pentru că amintirile cu tine sunt de povestit nepoților și pentru că aș fi dat orice să te cunosc mai devreme. Pentru că mi-ai schimbat viața, mi-ai colorat universul, m-ai făcut să plutesc de fiecare dată când ne vedeam. Pentru că știi cum să te comporți, pentru că ai mei te adoră și pentru că mă faci să fiu parte din familia ta. Pentru că mi-ai arătat ce înseamnă o relație adevărată, pentru toate pozele frumoase și selfie-urile cu tine. Pentru că mă surprinzi mereu, pentru că în brațele tale e cel mai bine. Pentru că facultatea are alt sens acum și pentru că fiecare zi petrecută cu tine e minunată. Pentru fiecare seară în care adorm cu gândul la tine și mă trezesc la fel, pentru fiecare noapte în care am fost împreună și te-am simțit lângă mine. Pentru ce mi-ai promis și pentru că o să facem să se întâmple. Pentru că împreună e mai ușor, e mai frumos, e mai special. Pentru că nu îți mai dau drumul, pentru că locul tău e cu mine și pentru că nu ne pasă de ceilalți. Pentru că mor fără tine două zile, pentru că urăsc weekendurile în care trebuie să pleci și pentru că aș veni mereu cu tine. Pentru că iubesc când mă ții strâns în brațe și când îmi zici pitica mea. Pentru că încă mai am fluturași când sunt lângă tine și pentru diminețile alea frumoase în care mă trezesc la etajul nouă, cu tine în spatele meu. Pentru că ador să-mi amintesc cum ne-am cunoscut și pentru că aș da orice să ne întoarcem acolo. Pentru zâmbetul tău, pentru tot ce iubesc la tine. Pentru câte ai făcut pentru mine și pentru amintirile pe care le păstrez pentru totdeauna. Pentru ce-am văzut în tine când eram în dreapta ta și tu conduceai. Adică, pentru viitorul nostru. Pentru nebunia din tine și pentru că încă n-ai fugit de mine. Pentru că râzi de mine și mă tachinezi și mă faci să mă simt specială. Pentru viitorul pe care îl văd cu tine și despre care știu că va fi cu tine. Și, în special, pentru cum îmi faci inima să bată când suntem împreună. Și pentru că te iubesc.

___________

Sunteți cei mai geniali oameni! La mulți ani și tot ce vă doriți. Cred că cel mai important e să reușiți în viață și în voi am cea mai mare încredere că așa va fi. Sper să fiu alături de voi când toate visurile voastre devin realitate. Și sper să nu vă pierd niciodată, pentru că sunteți cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat.  Și sper ca ziua voastră de naștere să fie cel puțin la fel de extraordinară ca voi. Cu mine alături, evident. 🙂 Vă pupăcesc și vă iubesc!

Keep on being extraordinary! You are doing it right.

passion

Halep-Australian-Open-2018-Melbourne-Simona-Halep-video-photos_cristi-raraitu.blogspot.ro

acum vreo jumătate de an, scriam despre Simona. era înaintea finalei de la Paris pe care simțeam că o s-o câștige. o vedeam cu trofeul în mână. un om mic, cu un trofeu mare. n-a fost să fie. zilele următoare mergeam pe stradă și mă gândeam la asta. aproape îmi dădeau lacrimile. și apoi, am zis că o să mai fie șanse. mi-am zis că sigur nu a fost ultima dată când am văzut așa ceva. și am sperat în continuare că într-o zi, Simona o să ne mai dea ceva de văzut.

și așa a fost.

după două săptămâni haotice cu sesiune și muncă și două ore dormite pe noapte ca s-o vedem pe Simona, Simona ne dă înapoi o finală. de GS. ne dă emoție și iubire. ne dă ceva ce nu merităm, dar pentru care ne bucurăm. ne dă din nou tenis.

nu știu ce va fi mâine, dar abia aștept să aflu

din toată inima, o dată în plus, #HAISIMONA!

 

 

.

mourning___john_paul_ii_by_almy

aș vrea ca oamenii să nu mai plângă și veștile rele să nu-i mai lovească direct în suflet

aș vrea ca viața asta să fie mai corectă și să nu mai ia suflete care merită lăsate aici

aș vrea să știu cum să ajut, ce cuvinte să spun și cum să-mi țin lacrimile în frâu

și aș mai vrea să înțeleg cum merg lucrurile pe aici, căci de atâta timp tot nu m-am prins

”Be kind” they say.

Dar la ce folos?

christmassy

Anul ăsta am avut un brad, multe cadouri de oferit și o veste bună care s-a strecurat printre noi. Unii au devenit deodată bunici. Alții mătuși sau unchi. Cei mai norocoși au devenit străbunici.

Te așteptăm cu drag printre noi. Dacă ai știi tu câtă bucurie și emoție produci, deși nici nu te cunoaștem și nici nu ne cunoști.

O minune de Crăciun. Asta ești pentru noi.

***

Pentru încă un an cu de toate, care s-a scurs mult prea repede. Pentru un an care ar trebui să fie cel puțin la fel de bun ca ăsta.

Și pentru tot ce ne va oferi.

***

Un film bun: A Christmas Prince

O carte bună: O viață și trei zile

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: