Search

Michelle's box

since March 2012

inspirații

sunt câteva persoane în viața mea care îmi sunt inspirația. ea e una dintre ele. de fiecare dată când îi citesc blogul, mă apuc să scriu. pentru că fata asta e genială. G-E-N-I-A-L-Ă. Do I need to spell that for you again? ea e una dintre acele persoane de la care mesajul de la mulți ani sună diferit. nu că e mai lung, nu că are o poză atașată. ci pentru că e plin de de toate. plin de semnificație. plin de amintiri. plin de ea.

și mai e cealaltă ea, pe care o cunosc de douăzeci de ani. aproape douăzeci și unu. și de tot atâta timp îmi e model în viață. sper că știe asta. de fapt, o să-i reamintesc chiar acum. și sper ca într-o zi să mă privească și pe mine cineva așa cum o privesc eu pe ea. dar nu cred că e posibil.

postul ăsta n-are niciun sens. ca niciunul, de altfel. dar cineva îl va înțelege. și e tot ce contează

***

Happy nameday, as if you could possibly like it.

 

 

Advertisements

doi anișori

*de trei zile scriu la articolul ăsta. scriu, șterg, rescriu. și tot nu mi se pare suficient de bun. și totuși, nu cred că aș putea vreodată să redau exact ce simt într-un simplu articol pe blog*

a mai trecut un an. un an în care am trecut prin multe, dar am trecut împreună. au fost momente pline de fericire. momente în care ne-a râs sufletul și momente în care ne-a durut inima.  momente în care ne-am pierdut și momente în care ne-am regăsit. dar toate au făcut parte din povestea noastră. o poveste care a împlinit azi doi ani.

ceva ce părea o glumă la început, a devenit cumva, fără ca noi să știm măcar, povestea noastră. sunt doi ani de când ești tot ce am nevoie. de când mă ascund la pieptul tău când dau de greu, de când îmi ștergi lacrimile și le înlocuiești cu zâmbete. sunt doi ani de când tu îmi ești refugiul, doi ani de când te iubesc mai mult și mai mult în fiecare zi.

 

și cred că oricine poate fi alături de cineva când totul e bine și frumos. dar noi am fost acolo unul pentru altul și când viața ne-a lovit. am fost împreună și am luat-o de la capăt de fiecare dată când nu am reușit. cu mai multă forță, cu mâinile împreunate.

și-ți mulțumesc că ai avut încredere în mine, când eu nu mai aveam. îți mulțumesc că ai avut răbdare cu o persoană atât de dificilă, cum sunt eu. îți mulțumesc că m-ai înțeles chiar și atunci când nici eu nu o mai făceam. îți mulțumesc că ai venit după mine când voiam să fiu singură. îți mulțumesc că ai făcut orice pentru noi și că ai crezut în acest noi care sună atât de frumos până la capăt.

îmi este plin blogul de tine. așa îmi e și sufletul. mă faci să mă simt specială. mă faci fericită.

mi-ai schimbat viața. mi-ai dat peste cap universul. ai devenit tu însuți universul. te-ai strecurat pe sub pielea mea. mi-ai șoptit la ureche că noi doi nu avem final. și te cred.

iubește-mă în fiecare zi mai mult. promit s-o fac și eu.

pentru doi ani de neuitat, o poveste de dragoste plină de fluturași în stomac, strângeri de mână care mi-au umplut sufletul și miliarde de pupici ascunși în noi, pentru toate astea și multe altele, mulțumesc. a, și încă ceva. te iubesc.

am fost noi doi împotriva tuturor.

timp de doi ani.

și vom mai fi.

28. octombrie. 2017

.

un copil pe care pot doar să mi-l imaginez cum spunea dodidon la o macara și vascator la complicatul excavator.

un gust dulce de must care îți amintește de cele mai frumoase momente din copilăria ta.

un soare care te face să crezi că vara nu e definitiv plecată.

un apus de soare care te lasă fără cuvinte. un cer în flăcări și multă emoție.

și o izbitură care te trezește la realitate. care parcă îți reamintește că putem oricând să nu mai fim. că suntem nimic, că nu depinde aproape niciodată de noi, că viața noastră atârnă în mâinile unui destin.

și, peste un apus frumos și un soare care se zbătea să mai rămână, se văd luminile unei mașini de poliție, se aude constant întrebarea ”E cineva rănit?” și un gol ți se pune în stomac.

și îți zici în sine că totul e în regulă și te bucuri că n-a fost singur în asta. te bucuri că împreună ați trecut peste și realizezi că e doar primul obstacol din drumul vostru. dar știi că împreună o să treceți peste orice.

***

vreau să știi că, alături de tine mă simt cel mai în siguranță. primul meu instinct a fost să văd dacă ești bine. și apoi, te priveam din depărtare și știam că noi o să fim mereu bine. pentru că m-ai ținut strâns în brațe și nimic nu mai conta. pentru că te iubesc atât de mult. și nimeni n-o să schimbe asta niciodată.

 

noapte

maxresdefault

(mă pusesem în pat, gata să dorm. stinsesem lumina, îmi aranjasem perna. închisesem ochii. dar mi-am dat seama că vreau să scriu asta acum și știu că dacă nu o scriu acum n-o mai scriu niciodată. așa că m-am ridicat, am deschis laptopul și am început să scriu o ciudățenie care îmi trece mie prin cap la 23:41)

mă gândeam la ideea asta nouă care umblă printre oameni: că femeile trebuie să fie independente! am auzit de prea multe ori ca ea e puternică și independentă, că ea nu are nevoie de ajutorul nimănui, că ea se descurcă by her own, că ea e fericită în singurătatea ei.

am auzit astea și n-am putut să nu mă întreb dacă o fi adevărat. dacă nu cumva toate astea sunt o mască sub care se ascunde. dacă nu cumva, cineva, cândva, a rănit-o atât de tare că acum încearcă să demonstreze lumii ceva. sau poate că încearcă să își demonstreze ei însăși.

și n-am nicio problemă cu faptul că ea nu vrea să pară slabă. mi-amintesc de V. care zicea că ea nu plânge de față cu ceilalți. și ăsta e un lucru bun. dar am o problemă cu faptul că independența asta a stricat tot romantismul.

pentru că sunt o femeie independentă, dar am nevoie și vreau să am nevoie de el atunci când, la minus zece grade, își înfășoară brațele în jurul meu, mă face pachet și mă încălzește instant. sunt o femeie independentă și aș putea să îmi desfac singură sticla de apă, dar e mai drăguț când o face el. și aș putea să plâng doar cu mine, fără ca cineva să știe, dar o fac în fața lui. și cumva, se simte bine.

și aș vrea ca femeile să fie independente, fără să uite să fie ele cu adevărat. pentru că toți ne putem preface. dar e atât de bine când poți fii tu însăți nu numai față de tine, ci și față de altcineva.

(cred că voiam să scriu mai multe, dar cumva s-au pierdut între somn și neliniște. iar asta e pentru cineva care a însemnat într-o zi atât de mult pentru mine și cu care am vorbit azi după atâția ani. și aș fi vrut să fim prietene din nou. aș fi vrut să simt că îmi ești la fel de apropiată ca acum mult timp, dar nu mai erai. și mi-am dat seama că principalul motiv e că gândim diferit. tu ești independentă. eu nu. și cumva, nu simt că eu aș fi problema)

De data asta, a fost să fie

IMG_20171007_114133_757

Pentru că am auzit constant “n-a fost să fie” în ultimul timp, vreau doar să spun că acum a fost să fie!

Cred că orice cuvânt e de prisos acum.

Tot ce vreau să spun e că mi-au dat lacrimile şi că mi-ai ridicat părul de pe mâini.

De patru ani, de când te urmăresc constant, sunt mai fericită şi mai mândră ca nicicând.

Good things happen to those who wait.

România te iubeşte!

Bravo ţie, mă fată!

family

I am so lucky to have you in my life

De șase ani, îmi sunteți familie. Nu mai știu cum ați apărut în viața mea, nu mai știu nici cum ați rămas. Tot ce știu este că azi, după atâta timp, voi sunteți încă aici.

Aș vrea să dau puțin timpul înapoi, la zilele în care habar nu aveam ce o să deveniți pentru mine. Aș vrea să mă întorc acolo ca să vă strâng în brațe și să vă spun că noi, noi trei, o să reușim. Aș vrea să vă spun că peste ani, o să privim cu drag spre toate momentele alea care vor fi devenit amintiri și că ne vor da lacrimile în același timp într-un local din Pipera. Aș vrea să vă spun că veți deveni familie, că ritualul nostru va fi să ne pregătim împreună înainte de petreceri și că cele mai mari probleme ale noastre vor fi ce culoare de teneși să ne cumpărăm.

Sunteți minunate. Sunteți acel tip de oameni pe care nu oricine are ocazia să îl întâlnească în viață. Tot ce am făcut vara asta împreună, toate amintirile și momentele frumoase petrecute împreună sunt parte din mine. Voi sunteți parte din mine.

Și pentru asta vă mulțumesc. Vă iubesc.

 

 

not enough

uneori vrei să fii cea mai bună versiune a ta pentru unele persoane. știi că ești o persoană dificilă și știi că era mereu vina ta. și apare acea persoană pentru care ești în stare să renunți la tot. la orgoliul tău nemăsurat, la comportamentul neadecvat. renunți la tot ce era negru în tine. pentru că știi că persoana aia chiar merită.

și cu toate astea, cu toate eforturile pe care numai tu le știi, nu ești destul. și niciodată nu vei fi. și nu e vina ta, nu e vina lui. nu e vina nimănui.

happy soul

WhatsApp Image 2017-09-10 at 23.08.44

vreau să scriu despre insula aia plină de magie care ne-a fost casă pentru o săptămână. vreau să-mi amintesc de cum ne atingeau valurile și de cum ne prindea apusul împreună în fiecare zi. despre cum ne sufla vântul în ceafă când goneam pe străzi pe un ATV, despre cum ai avut curaj să mă lași să conduc și despre cât de strâns mă țineai de mijloc, ca și cum n-ai fi vrut să mai plec vreodată.

și vestea bună e că nu mai plec.

*

că în visul meu eram întinși pe o pătură, cu stelele deasupra noastră. că părul meu se răsfira pe brațul tău, în timp ce capul se odihnea pe pieptul tău. ni se încolăciseră picioarele și ni se atingeau degetele și tot universul ne privea. și toată iubirea din lume plutea acolo, deasupra noastră și eram doar noi și nu ne mai păsa de nimic. și te iubeam, așa cum te iubesc zi de zi. mai mult și mai mult.

*

cumva a venit septembrie și e trist și frumos în același timp. a fost una dintre verile alea pe care nu le uiți. o vară d-aia în care am stat cinci zile cu totul acasă. și pe restul le-am umblat. cu familia mea. cu familia ta. cu V, cu muzica la maxim și geamurile lăsate. Cu R, într-un colț de lume în care sper să mă întorc cândva. la bunicii mei. la ai tăi. la ai lor.

vara asta am fost voluntar. am trecut graniță după graniță și o mare în lung și-n lat. am înotat. am zâmbit. am iubit. vara asta s-a simțit bine, ca verile alea de când eram mică și nu-mi păsa de nimic. vara asta am citit, am dansat, am privit apusuri și răsărituri, am condus. am fost mândră și fericită, am plâns și am râs din nou, am simțit că trăiesc. vara asta a fost genul ăla de vară pe care ți-o amintești. nu datorită locurilor, nu datorită lucrurilor. datorită oamenilor.

vara asta a fost frumoasă. vara asta s-a dus.

*

am pus hanoracul pe mine și i-am zis să mă țină strâns la piept, că mi-e frig. și s-a întunecat la opt, în loc de zece și câteva picături de ploi ne-au amintit că tot ce e frumos trece repede. și e septembrie, dar e bine. noi suntem bine și doar asta contează. e frig afară, dar nu și în inimile noastre.

*

să nu-mi mai mulțumești vreodată. sunt aici și mereu voi fi și mereu te voi ține în brațe când te năvălesc problemele. ai încredere în tine așa cum am eu și vei vedea altfel viața. pentru că dacă nu vei reuși tu, nimeni n-o va face. vara asta a fost minunată, în primul rând datorită ție. eu îți mulțumesc. și te iubesc. enorm.

 

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: