-De ce?

Ochii ei albaștrii îi priveau pe cei negri, părăsiți, confuzi. Parcă se rugau de el, îl implorau, dar nu cereau milă. Doar răspunsuri la întrebări. El își clătina capul, fără a întrerupe conexiunea din priviri dintre ei. Poate un semn de ezitare, de regret? Dar probabil că sunt doar iluzii false.

-Nu e destul de bine! declară ea, iar el o privi îngrijorat. Am nevoie de răspunsuri, Damon. Explică-te! Tonul ei era greoi. Dacă ăsta e modul tău de a te recomanda pe tine, atunci dai greși la capitolul ăsta! continuă ea serioasă. Te sfătuiesc să cauți o alternativă mai bună.

Un zâmbet scurt îi tranversa fața. Avea umor în zâmbet, părea mai relaxat decât ea.

-Ar trebui să îți reamintesc că nu te afli în poziția de a face sugestii? o întrebă el apăsat. Și ca să înțelegi, continuă el simplu, eu doar încerc să te fac să înțelegi singură, fără explicații din partea mea, Elena.

Era prima dată când îi pronunțase numele. Nu îi cunoștea motivele pentru care făcea pe misteriosul, dar putea simți că îl durea mai mult decât o durea pe ea.

-Stefan e mort, Elena! spuse el, tensiunea simțindu-se în fiecare literă spusă. Prețiosul și sfântul meu frate, Stefan, e mort. Iar tu trebuie să accepți asta.

-Am acceptat deja, dar nu am ceva mai bun de făcut. Nu am cum să schimb asta, Damon. E imposibil!

-Ba poți, poți să mă alegi pe mine și poți să…

-Taci, Damon! țipă ea. Nu mai era calmă, era furioasă. Nu poți profita de asta pentru a încerca să fi cu mine. Se întoarse și părăsi camera. Damon țipă în urma ei, dar în zadar. Era supărată. Dar el era Damon Salvatore. Și nu avea să lase lucrurile să decurgă așa.

O prinse din urmă, trăgând-o de braț și lipindu-și buzele de ale ei. Elena se simți indignată, se simți ofensată. Se îndepărtă de el, lipindu-i palma dreaptă de obrazul stâng. Cu toată forța. Toată imbufnarea, toată încordarea din ea fusese impusă în palma aia. El doar zâmbi, fără sens. Se apropie de ea, fără să vorbească. Fără să țipe, fără să râdă. Cu o expresie neutră pe față.

-Am meritat-o, știu, spuse el în cele din urmă, după momente bune de privit în ochii ei. Dar asta nu mă va opri să îmi continui drumul spre inima ta.

-Fără sentimente, Damon. Ultimele s-au dus o dată cu moartea lui Stefan. Plângea, plângea greoi, încercând să își ascundă lacrimile, fără succes totuși.

-Nu, Elena. Sentimentele tale sunt încă aici, în inima ta! îi spuse el și îi atinse ușor pieptul. Lumea nu s-a terminat o dată cu moartea lui.

Acum era și mai îmbufnată. Era gata să omoare pe oricine îi stătea în cale.

-Damon, pleacă dracului din fața mea și să nu te mai văd niciodată! Nu ai nici un drept să vorbești așa despre fratele tău!

Damon își închise ochii, vrând să explice, dar nu se mai putea. Cuvintele nu îi ieșeau, dar inima bătea și tânjea în același timp după încă un sărut. Și asta a și făcut.

-Vreau să-mi fac inima fericită! zâmbi el ușor, arcuindu-și sprânceana stângă într-o mod sexy. Se apropie apoi de ea, închizându-și ochii și capsându-i pur și simplu buzele. O sărută atât de suav, de dulce, că nici nu simți că și ea răspunsese. Când realiză, era prea târziu. Sărutul se terminase, iar Elena zâmbea ironic.

-Inima ta trebuie să îmi mulțumească. Acum, pleacă! îi ordonă ea.

Dar nici gând pentru el. Elena nu realiza cu cine vorbea? Chiar credea că Damon Salvatore se va lăsa bătut doar după o palmă, țipete și puțină ironie? Nu chiar.

-Sau nu! zâmbi el copios și o ridică în brațe. Își trecu degetele prin părul ei și trăi cea mai fantastică clipă din viața sa. O sărută cu ardoare, iar ea își încrucișă picioarele în jurul taliei lui. Îi mângâie gâtul, iar el se lupta să supraviețuiască emoțiilor. Sânii ei dansau pe pieptul lui, iar părul îl gâdila ușor. Viața lui se schimbase.

-Nu înțeleg, e tot ce poți face? întrebă el în micul moment de respiro. Credeam că te dai mai greu bătută! o ironiză el.

-Am încercat, dar în fața unui bărbat atât de sexy, e imposibil.

El îi zâmbi, trântind-o pe patul, care urma să devină tărâmul unei dragoste cu adevărat împlinite. O noapte de vis, doar ei doi. Damon Salvatore și Elena Gil… adică Elena Salvatore!
_________________________________

Autor: Miky