M-am dat jos din mașină, închizând ușa după mine și pășind spre veranda casei din fața mea. Ajungând în fața ușii, mi-am ridicat mâna să bat și mi-am simțit inima că-mi sare din piept când s-a deschis, ivind un bărbat îmbrăcat în jeanși închiși și o jeaca de piele peste o cămașă neagră. Damon. De câte ori mi s-a întâmplat asta, chiar nu-mi dau seama de ce sunt șocată.

-Bună, iubito! La ce datorez plăcerea de a te revedea atât de curând? Ia spune-mi, ai decis să îmi oferi o șansă pentru că te-ai îndrăgostit de zâmbetul meu de înger? Sau poate te-ai plictisit de fratele meu morocănos? a€“ zis el, invitându-mă înăuntru cu un gest al mâinii. Nu puteam să înțeleg cum ar putea o persoană să arate așa de bine, dar să aibă o personalitate asemenea unei persoane de la spitalul de nebuni. Chiar nu mai e mult până cineva va decide să sune psihiatrul și să-l interneze…Din păcate, Damon ar putea să scape de oriunde, chiar și o închisoare de înaltă securitate.

-Oh Damon! Nu te flata! Când o să înțelegi că nu este totul numai despre tine?Și da, încă sunt foarte îndrăgostită de Stefan și așa voi fi și în viitor.

-Draga mea, sincer să-ți spun, niciodată! mi-a răspuns el la prima întrebare, zâmbind și făcându-mi cu ochiul. Îmi venea să-l pocnesc!

-Apropo, Stefan este acasă? Nu a-și vrea să-mi pierd timpul pe-aici, mai ales dacă trebuie să țin o conversație cu tine…€“am spus oftând.

-Elena, de abia ai ajuns. Sigur că nu o să te las să pleci așa de repede. Cu ce pot să te servesc? O pungă de O-negativ? a€“ început să râdă. Aaa, scuze, am uitat. Tu nu ești vampir. €“Zâmbind inocent, a continuat: €“Poate un suc și niște biscuiți? De fapt tu știi unde să găsești totul, că doar asta nu este prima ta vizită. Simte-te ca acasă! Mi casa es su casa!

-Vai de mine, Damon, te-ai apucat să înveți spaniolă? Dragul meu, te-ai plictisit și nu ai ceva mai bun de făcut? €“L-am întrebat eu, prefăcându-mă că sunt îngrijorată. €“Ce s-a întâmplat? Ai rămas fără femei cu care să te culci? €“I-am spus, zâmbind malițios. Știam că am atins un nerv. Așteptând curioasă răspunsul său, m-am îndreptat către bucătărie unde mi-am turnat un pahar de suc de portocale și mi-am pus câțiva biscuiți cu ciocolată pe o farfuriuță mică. Mmm, deja salivam, uitându-mă cu poftă la gustarea pregătită.

-Iatƒă-măƒ, încercând sムfiu o gazd㠃bună, iar tu faci mișto de mine. Chiar m㠃rănești, Elena! Uitându-se în ochii mei atent, a continuat, timbrul vocii lui scăzând un octav. €“In plus, de când a început să-ți pese cu cine mă culc eu? Ești geloasă sau te oferi?

Auzi la el ce tupeu! Eu? Să mă ofer lui? Este în toate mințile, bărbatul ăsta? Nervoasă, m-am așezat la masă, făcând mai mult zgomot decât trebuia, știind că-l enervează. Idiotul ăsta cu auzul lui sensibil!

-Damon, eu nu sunt una dintre curvele tale! Să nu uiți niciodată că eu nu m-aș culca cu unul ca tine! €“am spus furioasă, gesticulând. De ce aveam eu impresia că gesturiile îi fac pe alții să înțeleagă mai mult decât normal? Am dat din cap, întrerupându-mi trenul de gândire.

-Elena, niciodată să nu spui niciodată! €“a răspuns el cu o privire ascuțită.

-Pot să zic orice atât cât știu că am dreptate.

Returnându-mă la biscuiți și la suc, am început să mănânc. Damon s-a îndreptat către iPodul lui și dând drumul la muzică, se așeză pe un scaun la masă, vis-a-vis de mine.

Ascultând piesa “Nonstop” intrepretată de Taxi, împreună cu Răzvan și Dani, am realizat că relația mea cu fratele mai mare al prietenului meu a fost mereu una relaxată. Când eram în preajma lui Damon, îmi venea să iau un par și să-l omor, dar la sfârșitul zilei, oricât ne-am fi certat, eram sigură că dacă viața mea era pusă în pericol, el și-ar risca viața ca să mă știe în siguranță. Oricât de enervant ar putea fi el, Damon este unul dintre cele mai de încredere persoane, și nu aș ezita să îl sun la miezul nopții să mă ajute să rezolv o problemă, indiferent de cât de importantă sau neimportantă ar fi.

Observând că eram pierdută-n gânduri, Damon a ridicat mâna de pe masă și a pus-o peste a mea.

-Ești okay? m-a întrebat el și, uitându-mă în ochii lui, am observat că era un pic îngrijorat.

-Da. Scuze! am răspuns tăcută, zâmbind să-i arăt că nu mint. În schimb, el mi-a oferit un zâmbet adevărat, fără îndrăzneala lui obișnuită.

-La ce te gândeai? Vocea lui i-a trădat curiozitatea.

-La tine! Am început să râd când am văzut că devenise foarte mândru de sine. Potolește-te, dragă! Nu mi-am schimbat încă părerea despre tine! i-am spus, serios, dar zâmbind deschis la cât de haios era. Și-a dat seama că glumeam.

-Da, da. Repetă-ți tu motto-ul ăla. Orice te-ajută să crezi ce zici. Mi-a făcut cu ochiul, ridicându-se de la masă.

Am dat din cap, știind că n-are rost să insist pentru că nu îl voi putea convinge oricum.

-Dansezi? m-a întrebat el, oferindu-mi mâna lui, palma în sus, deschisă.

-Vorbești serios? am întrebat, șocată.

-Bine-nțeles! Tu doar mă știi, eu nu glumesc. Ironic… Deci, ce zici? Elena, draga mea, ce altceva avem noi mai bun de făcut cât îl aștepți pe Stefan să se întoarcă acasă…Ăăă. De fapt…Acum că mă gândesc…

-Stop! Doamne ce pervers poți fi. Am început să râd, deja obișnuită cu personalitatea lui.

-Hey! De unde să-mi dau eu seama că tu nu ți-ai schimbat decizia? Mai ales considerând faptul că adineauri te gândeai la mine.

-Dacă dansez cu tine, taci? Mă disperi!

-Mmm…Poate. N-ai decât să-ncerci! a adăugat, senin.

-Bine. Hai să dansăm. Dar îți spun de acum, odată ce a intrat Stefan pe ușă, eu mă prefac că nu s-a întâmplat nimic. Doamne ferește, doar nu vreau să-i dau impresia că te plac! am adăugat, râzând neîncrezător.

-Doamne ferește! m-a imitat el, într-un ton ridicat. Uh! Știam sigur că vocea mea nu era așa de ridicată.

-Deci, eu aleg piesa. Am rânjit când am auzit vocea lui Avril Lavigne cântând începutul piesei “What the Hell?”. Am început să cânt o dată cu ea, știind deja cuvintele, și am dansat în jurul lui Damon. În câteva secunde, intrasem în ritm și dansam împreună ca și când am fi avut dansul coregrafiat.

Când piesa s-a terminat, Damon a dispărut, reapărând lângă ipod și alegând o nouă melodie. „Peacock” cântată de Katy Perry. Pervers, ce v-am zis?

Am ridicând o sprânceană, iar el mi-a răspuns ridicând din umeri, dar făcându-mi cu ochiul. Știam deja la ce se gândește și fără să am abilititatea de-ai citi gândurile.

-Ha! Nici în cele mai frumoase vise ale tale nu m-ai prinde cântându-ți melodia asta, i-am zis râzând.

Împreună am dansat provocator, și am început să râdem când Damon s-a prefăcut că-și desface cureaua la pantaloni. Din păcate, m-am calmat când l-am văzut pe Stefan furios, privindu-ne din pragul ușii.

-O, come on, frate! Era o glumă! i-a spus Damon, doar făcând situația mai rea.

-Damon! i-am spus, aruncându-i o privire care clar spunea „Taci”. Între timp, Stefan s-a întors să plece. Stefan, serios, nu s-a întâmplat nimic între noi. Îl știi pe fratele tău că nu prea știe de “ho” când e de glumă…Dar măcar ai încredere în mine! Tu știi că eu nu ți-aș face așa ceva! L-am implorat, apropiindu-mă de el și rugându-l cu vocea să mă creadă. Punând mâna pe umărul lui, l-am întors către mine, bucuroasă că măcar a făcut ce am vrut. Știam că dacă vroia, putea să fi părăsit casa, fără să mă lase să explic. Forța mea nu avea pic de șansă în comparație cu a lui. O dată ce eram față-n față, mi-am pus mâinile în jurul gâtului lui și l-am tras către mine, ridicându-mă pe vârfuri ca să-l sărut.

-Știi că te iubesc! i-am spus sincer, mangâindu-i obrazul și simțindu-l că se relaxează sub atingerea mea.

-Știu. Și eu pe tine,nu-ți imaginezi cât. Scuze…a zis, liniștit. I-am zâmbit ca răspuns, întinzându-mi mâna și strecurând-o în a sa.

-Acum că te-ai întors, vino cu mine în oraș. Vroiam să mă ajuți să cumpăr cadou pentru ziua lui Caroline. Am ales două care îmi plac dar nu pot decide și vreau să-ți dai și tu cu părerea.

-Bine, haide să mergem, a răspuns zâmbind, tot ce se-ntâmplase înainte devenind o parte din trecut.

-La revedere, Damon! Ne vedem la petrecerea Carolinei! Nu uita să-i cumperi flori, cum ți-am spus!

-Da, da…Pa, Elena! Mi-a făcut plăcere că ne-am revăzut. Pa, Stefan, ai grijă de ea! a spus el, ridicând tonul, că să-l auzim de la ușă, fiindcă dispăruse și cred că era sus în dormitor. Oricum, eu eram singura care aveam auzul mult mai slab decât cei doi…

În plus, eram sigură după tonul vocii că zâmbea îndrăzneț, ca de obicei. Damon mereu va fi Damon.

______________________________

Autor: Miky