Miss Highschool pășește pe holurile liceului “M&D”. Da, aia sunt eu. Unii mă cred drăguță, alții fițoasă. Poate că am uneori arfe, dar știu să mă distrez și să mă simt bine. Tocurile îmi răsunau pe marmura albă rece, în timp ce părul meu ondulat flutura în bătaia ușoară a vântului de afară. Mi-am strâns bine geanta într-o mână și Iphone-ul în cealaltă și m-am pregătit de o scuză tâmpită. Am apăsat pe clanță încrezătoare și am schițat un zâmbet, d-ăla drăguț care merge mereu cu proful de istorie Alaric Saltzman. Dar problema cea mare era că la catedră nu se afla Ric, ci un tip de vreo treizeci de ani, tare drăguț. Drăguț doar pe dinafară, căci înăuntru era un mic diavol.

-Miss Gilbert, a început el, nu știu ce te consideră ceilalți și mai ales cine consideri tu că ești, dar la ora mea ești o elevă că toți ceilalți, iar asta presupune să fii aici la oră fixă, nu să întârzii douăzeci și nouă de minute! Și-a privit ceasul. Treizeci! a continuat pe un ton ridicat, studiindu-mă cu atenție.

-Va rog să mă iertați, domnule profesor… domnule profesor! am continuat eu imediat ce mi-am dat seama că nu avea să-mi zică numele lui. M-am așezat în bancă, schițând un zâmbet fals, în timp ce el bolborosea ceva pe acolo despre Primul Război Mondial. Era atât de plictisitor! Plictisitor, plictisitor, dar arăta bine. Hei Bonn, unde-i Ric? am întrebat-o eu pe fata brunetă din dreapta mea.

-Habar nu am, a șoptit ea. Noul prof nu ne-a spus nimis despre el.

-E drăguț! am spus eu, clipind nebunește. Oare cum îl cheamă?

-Damon Salvatore, parcă!

Ce nume draguț! mi-am spus eu.

Când s-a sunat, holurile liceului răsunau de atâta gălăgie, dar zarva s-a oprit când tocurile mele de cincisprezece centimetri au cufundat liceul, lăsând o liniște amorțitoare.

-Caro, proful nu te place! Meredith, nici nu s-a uitat la tine. Vicky, nu-l mai sorbi din ochi! Este AL MEU! am spus eu aproape urlând. Fetele alea trebuiau puse la punct.

-Elena, proful este chiar… a spus Bonnie, sau cel puțin a încercat pentru că am întrerupt-o rapid.

-Superb, mirobolant, fantastic, genial, bun rău de tot? Da, așa e! am spus eu cu un aer de superioritate.

-În spatele tău! a continuat ea cu o voce răgușită.

Mi-am întors capul la 180 de grade și am înțepenit. Da, da, eu, Miss Highschool și cea mai îndrăzneață fată a liceului, rămăsesem fără cuvinte.

-Sunt al tău? a izbucnit el în râs în timp ce eu mă înroșisem ca un rac. Miss Gilbert, în biroul meu, acum!

Le-am tras încă o privire de superioritate fetelor, chiar dacă se vedea pe fața mea că eram ultra-super-mega rușinată.

-Miss Gilbert… a început el când am ajuns în biroul lui, dar l-am întrerupt repede.

-Elena, spuneți-mi Elena!

-Miss Gilbert, cred că deja te întreci cu gluma. Uite…

-Nu, nu, nu! l-am întrerupt pentru a doua oară, înainte să înceapă cu teoria chibritului. Îmi pare rău, doar că nu vroiam că toți acei copii să te privească cu acele priviri. Adică… nu au nici o șansă la tine! A început să râdă zgomotos.

-Deja mă tutuiești? Și stai… ce vrei să spui? Că tu ai șanse la mine? a întrebat el preluând controlul.

-Doar tu… adică, dumneavoastră puteți să-mi spuneți.

Era clar. Îmi întrecusem propriile limite. Mă dădeam la proful de istorie, pe care îl cunoșteam de cincisprezece minute, folosindu-mă de cel mai bun farmec al meu, chiar dacă era cu vreo zece ani mai mare decât mine.

-De fapt am douăzeci și unu de ani, deci doar cu doi ani! a remarcat el zâmbind ștrangărește.

Ce se întâmpla? Bărbatul ăsta îmi citea gândurile sau ce?

-Scuză-mă! Cred că nu am auzit bine! am spus eu vizibil iritată.

-Nu o lungesc cu tine, Elena. Hai să rămâneam la relația elev-profesor. Apoi a dispărut. Am roșit. În trei secunde tot liceul era în jurul meu întrebându-mă când voi ieși la prima întâlnire cu el.

-Mâine, mâine înainte de ore! le-am răspuns eu, mințind pentru a treia oară în ziua aia. Ceea ce nu știam era că de fapt, nu mințisem, pentru că întâlnirea despre care le spusesem colegilor chiar urma să aibe loc.

*

-Elena, Elena, trezește-te!

M-am simțit zguduită de o mână puternică și mi-am deschis ochii cu greu, văzând-o pe mama neliniștită.

-Ce s-a întâmplat? am întrebat-o eu cu jumătate de gură, trăgând o privire spre ceas. Ceee? Era opt? Ce naiba era atât de important?

-Damn, Domon sau ceva de genul ăsta, e la ușă și vrea să vorbească cu tine.

-Damooon? am sărit eu ca arsă din pat și m-am năpustit asupra băii. Mi-am luat cele mai fermecătoare haine, bluza având un decolteu adânc, iar fusta… doar mini. Mi-am zâmbit mie însămi și mi-am lăsat părul pe spate, rujându-mă cât mai aprins. Imediat după ce baia de dimineață era gata, am coborât ușor la parter.

-Elena! spuse el, iar eu i-am zâmbit.

-Îmi pare rău că te-am făcut să aștepți atât de mult!

-Credeam că am mai vorbit despre asta. Și credeam că ți-am spus că sunt Domnul Salvatore în fața ta.

-Da? Și dacă ești domnul Salvatore, atunci de ce ești aici? Nu-mi spune că ai venit aici în calitate de profesor! l-am atacat eu, apropiindu-mă de el.

-În primul rând, decolteul tău este extrem de mare. Sper că nu ai de gând să vii așa la liceu. În al doilea rând, pentru tine sunt domnul Salvatore, pentru ultima oară, iar în al treilea rând, sunt aici din motive strict profesionale.

-Domnule profesor Salvatore, problemele dumneavoastră profesionale aș putea spune că mă intrigă, așa că ce-ar fi să le rezolvăm în camera mea? i-am spus eu, apropiindu-mă și mai mult de el.

El doar a început să râdă fermecător, salivând după mine. Da, nu râdeți, chiar saliva. Și nu, nu era în imaginația mea.

-Crezi că salivez după tine? m-a întrebat el, râzând copios, în timp ce eu chiar mă enervasem.

-Damon, nu știu cum dracu faci asta, dar dacă nu vii în camera mea acum, poți să ieși din casa mea.

-Ce să fac? întrebă el aproape pierdut.

-Să-mi citești gândurile.

-Uite, Elena. Îmi place de tine. Și relația dintre noi ar putea deveni mai mult decât elevă-profesor. Dar, pentru că există mereu un dar, tu trebuie să știi multe despre mine, iar eu multe despre tine.

-Serios? Hai să începem cu mine: Sunt sexy, îmi place de tine, end of story! am spus eu direct.

L-a apucat din nou râsul. Un râs isteric care mă intriga și mai mult.

-Vrei să știi ceva despre mine? Sunt un vampir. Mai vrei să fii cu mine acum?

-Prietena mea cea mai bună e vrăjitoare, fostul meu prieten era vârcolac, iar mama mea e un Original. Știi ce sunt eu? Vampir. Altceva mai vrei?

Doar s-a năpustit asupra mea, pierzându-și controlul. Iar trupul meu l-a atins pe al lui pentru prima oară. Buzele s-au unit, iar Alaric a primit un cadou de la mine pentru că s-a îmbolnăvit în ziua aia, dându-mi oportunitatea să-mi cunosc iubirea vieții.