-Elena?

M-am ridicat în picioare, încercând să cercetez locul de unde venise sunetul curios. Mi-am ridicat sprâncenele și mi-am pus în funcțiune toate reflexele de vampir. Atunci am simțit. Un alt vampir era pe aici, mă spiona. M-am tras după un perete și am scos capul afară, extrem de atentă la fiecare pas sau mișcare pe care o făceam. Mi-am simțit inima sărind din piept în momentul în care o persoană mi-a pus mâna pe umăr. Mi-am întors privirea, speriată de cel care putea fi acolo. Imediat am realizat că era o “ea”.

-Kath?

-Chiar eu.

Zâmbea ștrengărește, învârtind în mână o țepușă foarte ascuțită. Mi-am relazat mușchii, îndepărtându-mă de ea câțiva metri, privind țepușa cu atenție și urmărindu-i fiecare mișcare a corpului.

-Ce vrei? am țâșnit eu? Dinții îmi erau strânși, mușchii încordați, reflexele la maximum, nervii aprinși. Totul era gata pentru o bătălie, căci știam că de asta venise aici.

-Îmi vreau iubitul!

Dacă nu ar fi învârtit țepușa aia cu atâta foc și dacă țepușa aia nu reprezenta un adevărat pericol pentru mine, atunci i-ași fi replicat de și-ar fi înghițit limba, dar am rămas nemișcată, cerându-i din ochi explicații. Ea doar a luat loc pe canapea, iar eu mi-am început contraatacul.

-În viața asta e bine să ai vise, totuși ele nu se îndeplinesc de fiecare dată! am răspuns eu ironic și rău am făcut. S-a ridicat de pe canapea, țâșnind de furie. Și-a îndreptat țepușa amenințător de gâtul meu și și-a încordat maxilarul superior.

-Ești cam curajoasă pentru un vampir de douăzeci de ani, neînarmat.

-Douăzeci și unu! am spus eu încă ironică, tremurând totuși de furie.

-De apreciat exactitatea și mai ales curajul. Păcat că astea nu merg și cu mine.

-Ce dracului vrei? Nu am toată ziua la dispoziție. În plus, trebuie să merg la firmă, la iubitul meu, care mă așteaptă.

-Acum mă va aștepta pe mine!

Mi-am simțit gâtul mutat la 180 de grade, pieptul sfâșiat de o durere insuportabilă și coloana capsată de un țăruș ascuțit. Mi l-am scos repede, dar era prea târziu. Ea plecase și deja ghiceam unde.

Kath`s point of view:

-Damon? Mi-am ridicat sprâncenele, căutând în lung și în lat o persoană cu părul brunet, ochi verzi și o construcție impecabilă a corpului.

-Elena? Ce cauți tu aici?

Mi-am mușcat buza de jos.

-Cum ce caut? Nu trebuia să vin la firmă?

-Ce se întâmplă cu tine? Nu, nu trebuiai. Tu știai că nu poți veni aici. E ceva grav?

Ahh! Scorpia mă mințise, iar eu picasem de proastă. Chiar crezusem că aia mică avea să vină aici, dar nu, ea doar încerca să scape de mine. Va plăti pentru asta! mi-am spus eu.

-De fapt, e ceva grav. Nu aș fi venit dacă nu era! am mințit eu convinsă că va merge. Vroiam să îți spun că trebuie să ne vedem imediat după muncă, la restaurantul din centru. Ok?

-Sigur. La 8.

M-am întors pe călcâie, dar am fost oprită de tusea lui superficială.

-S-a întâmplat ceva? am întrebat eu.

-Ești sigură că ești Elena, iubita mea? Tu nu pleci niciodată fără să mă săruți.

Devenea suspicios și nu îmi plăcea asta.

-Sigur iubitule, am crezut că deranjez. L-am sărutat dulce și apăsat. Da, visul devenise realitate. Tot ce mai aveam de făcut era să o scot definitiv pe această Elena din joc și să îi spun lui Damon că o copie perfectă a ei a venit să-l viziteze. Perfect! Până una alta, aveam totuși o întâlnire cu el, iar eu nici nu știam care era “problema deosebit de gravă” pe care o aveam și pe care urma să o discutăm.

Damon’s point of view:

Katherine, Katherine!  Chiar crezi că m-ai păcălit, nu-i așa? Păcat că dacă are cineva parte de o surpriză, aceea ești tu, scorpie! 

* Țrrrr,  Țrrr*

-Da?

-Iubito, sunt eu Damon. Nu o să ghicești cine mi-a făcut o vizită!

-Știu că Kath a fost pe acolo. Mi-a înfipt un țăruș în spate și a plecat către firma ta!

-Ceee? Acum am și mai multe motive să vreau să o omor. Poți să vi la 8 la restaurantul din centru?

-Sigur. Ce ai de gând să faci?

-Am de gând să îi arăt lui Katherine că Damon aparține unei singure femei! Ție!

-Ne vedem acolo, iubitule.

-Te iubesc, scumpa mea.

-Și eu!

Acum o să afli cine e adevăratul “Damon Salvatore, Katherine!”

*

După ce tot planul era gata, am ajuns la restaurant, unde bineînțeles că se afla scumpa mea “Elena”.

-Hei iubito! am salutat-o eu și m-am așezat pe scaun.

-Nu mă săruți iubitule?

-Nu meriți! Te urăsc. Nu vreau să mai aud de tine în viața mea. M-am ridicat de pe scaun și i-am pus un tort în cap.

-Ce faci?

-Mă distrezi, i-am răspuns eu! Ce credeai Katherine? Că poți să mă minți în felul ăsta?

Elena a apărut dintr-o cameră vecină și m-a sărutat apăsat. Am îmbrățișat-o puternic și am lăsat-o pe ea să preia controlul.

-Hai să îți spun eu cum facem. Îți dau un minut să pleci definitiv din orașul ăsta. Nu știu cine crezi tu că ești și mai ales ce impresia ai tu despre mine, dar Damon are și va avea mereu o singură soție. Și chiar dacă îți vine greu să crezi, aceea sunt eu.

-O să plătiți amândoi! a țipat ea și a plecat.

Totuși nu am plătit niciodată nimic. Cu excepția facturii de telefon care a venit aseară.

-Elena, scumpo, avem $100 de plătit! am mustrat-o eu. Nu îi poți face față însă feței ăleia de câine bleg.

______________________________

Autor: Miky