Același pumnal, doi frați morți. Imaginea din pensiunea fraților Salvatore era sumbră. O baltă de sânge îi înconjura pe cei doi, în timp ce pumnalul ucigaș stătea înfipt în piepul lui Stefan. Amândoi aveau fața mov, iar venele din jurul ochilor se adânciseră, intrând în piele.

Katherine începu să plângă, iar Elena șopti, pierdută încă în vorbele dure ale lui Damon:

-Acum simt că nu trebuia să facem asta. Simt cât îl iubeam. Poate că am crezut prima dată că e doar o joacă, dar despărțirea asta nu-mi pică deloc bine, Kath.

Acum simțeau. Simțeau că îi iubesc, simțeau că nu fusese ok ce făcuseră. Realitatea era dură și nu aveau de gând să o înfrunte. Părăsiră împreună clubul, mergând spre casa familiei Salvatore cu ochii în lacrimi. Aveau să le ceară scuze celor doi, aveau să se pună și în genunchi dacă era nevoie pentru a-i obține înapoi.

Acum simțeau cât îi iubeau, simțeau că nici Elijah, nici Klaus, nici nimeni nu contase cu adevărat în viața lor. Doar ei. Păcat că era prea târziu pentru asta.

Când intrară în pensiune, rămaseră șocate. Imaginea celor doi întinși pe podea era înfiorătoare. Era devastatoare. Le rupea sufletul.

Cele două se năpustiră asupra trupurilor inerte, pe care le atinseră cu lacrimi în ochi. Le durea atât de tare! Și știau că ele fuseseră motivul pentru care ei aleseseră să își piardă viața.

Elena se apropie de bilețelul pe care îl văzu lângă Damon. Îl luă în mâinile ce îi tremurau și îl citi cu voce tare.

“Mă doare. Mă doare să știu că nu mai ești a mea. Te-am iubit, Elena. Jur că te-am iubit până la cer și înapoi și te voi iubi mereu. Dar a fost prea mult. Prea mult pentru mine. Prea mult să pot suporta. Trebuie să pun punct acestei dureri, care mă sfâșie pe dinăuntru. Îmi pare rău. Atât de rău.

Frate, îmi pare rău că totul se termină așa. Te iubesc. Te iubesc nespus și, în ciuda diverselor noastre conflicte, vei rămâne mereu, în inima și sufletul meu, chiar și după această moarte, fratele mai mic și mai “Sfânt”. Îmi cer scuze pentru fiecare moment în care te-am făcut să suferi.

Când citiți asta, sunt mort. Asta e clar. Elena, nu face un gest cumplit, nu te omorî. E ultima mea dorință. Trăiește-ți viața mai departe, cu Elijah.

                                                                                                                                  Cu ochii în lacrimi, al vostru Damon S. “

Katherine nu vorbi. Semnele spuneau însă totul. Vorbea prin puterea minții cu Elena. Se aplecă și îi scoase cu durere țărușul lui Stefan. Elena se simțea cumplit. Cuvintele lui Damon o ucideau. Nu putea rezista. NU!

Katherine își șterse ultima lacrimă de pe obraz, privind-o pe Elena. Își îndreptă țărușul spre piept și fără să vorbească, și-l înfipse adânc, scrâncind, dar fără să se plângă.

Elena încuviință, văzând-o cum cade inertă pe podeaua rece. Înainte să își dea și ultima suflare,Kath îl luă de mână pe Stefan, apoi închise ochii. Elena o lăsa zece secunde, după care scoase țărușul, îl îndreptă spre ea și rosti ultimele ei cuvinte:

-Te-am iubit mereu!

Apoi îl înfipse adânc, până ce simți că fiecare coapsă îi este bine perforată. Îl luă pe Damon de mână și închise și ea ochii.

Patru suflete. Același pumnal. Și ultima dorință a lui Damon nu fu îndeplinită.