tumblr_ljx21sO6jI1qbd5c1o1_500

-Cum ai dormit? se auzi vocea lui Damon care păși ușor în cameră.

Elena deschise ochii, privindu-l cu un zâmbet larg pe față. Totuși, era prea obosită chiar și să deschidă gura, așa că tot ce făcu fuse să zâmbească neîncetat.

-Sunt… puțin obosită! spuse ea în cele din urmă, dar în voce i se simțea bucuria că el era acolo, cu ea. Își închise ochii, pentru că simți că ploapele îi atârnau greu, dar chiar atunci Damon se aplecă peste ea și o sărută gentil pe obraz.

-Ohh, nu mai dormi atât! Ai dormit toată ziua! Am ceva pentru tine!

Elena zâmbi din nou.

-Ce?

-O surpriză. Dar ca să afli despre ce e vorba trebuie să închizi ochii. Ai grijă totuși să nu adormi! râse Damon.

Elena închise ochii, iar în câteva secunde Damon pregăti totul. Se plimbă de multe ori prin cameră până când o puse pe Elena să își deschidă ochii.

-Pot să…?

-NU ÎNCĂ! țipă Damon și trase și jaluzelele. Acum poți, nerăbdătoareo!

Elena deschise ușor ochii și privi în jur. Era o atmosferă tare frumoasă, întreținută de câteva lumânări aprinse în bezna din cameră. În fața sa se afla o mică masă roșie, pe care stăteau două pahare, o sticlă de vin și alte câteva ornamente frumoase.

-Damon, e așa de frumos… Mulțumesc… pentru tot! zâmbi ea.

Damon turnă într-un pahar șampanie, iar în celălalt lapte.

-Lapte? Îți bați joc de mine?

-Nu ai voie alcool, așa că… lapte! râse Damon și îi întinse paharul.

Cei doi se îmbrățișară și apoi sărutară.

-Mi-a fost dor de o întâlnire cu tine, Elena. Așa că, am adus întâlnirea în spital.

Elena râse, apoi se cuibări la pieptul său, adormind imediat.

-Noapte bună, scumpo. Te iubesc! spuse el blând, dar Elena nu-l mai auzi.

*

-Ooh, trezește-te odată! țipă Damon nerăbdător!

-Nu ai nimic mai bun de făcut în afară de a trezi oamenii? îl întrebă Elena, fără să deschidă ochii.

-Uu, te-ai trezit cu fața la cearceaf? râse Damon.

Elena deschise ochii și luă o pernă, aruncând după el.

-Pentru asta, nici nu îți spun cine te caută la telefon!

-Ce? Cine e? Dă-mi telefonul, Damon! râse Elena, încercând totuși să pară serioasă.

Damon se apropie de ea și îi șopti:

-Doar dacă mă săruți!

-Ooh, încetați cu dulcegăriile. Elena, ce faci? Ooh, știu ce faci. Îl săruți pe Damon! Adorabil! se auzi vocea răstită a lui Caroline din telefon.

-Caroline! exclamă Elena. Ce faci?

-Eu fac bine, contează ce faci tu. Ne e dor de tine, Elena! țipă Caroline.

-Și eu sunt bine. Și mie mi-e dor de voi. Bonnie unde e?

-Bonnie e bine și nu îți face griji. Ne vom vedea curând.

-Ce vrei să spui?

-Spun că vom veni în Italia pentru că Damon este un drăguț.  Atât de drăguț încât ne-a cumpărat bilete mie, lui Bonnie și mătușii tale.

-Daa, obișnuiesc să fiu așa câteodată! o lămuri Damon pe Elena, cu un zâmbet fermecător.

-Damon a făcut… ce? țipă Elena.

-Da, a făcut totul pentru că te iubește. Ok, mai vorbim. Creditul meu nu-i prea generos. Oricum, ne vedem în câteva zile. Ne e dor de tine și te iubiiim! țipă Caroline, înainte să închidă telefonul.

-Vă aștept! fuse tot ce mai apucă să spună Elena.

Apoi, luă încă o pernă și aruncă în Damon. Nu putea să creadă că are un iubit ca el!

*

-Știi că nu trebuia să faci asta, nu? Dar, te iubesc pentru asta.

-Știu, și eu! râse Damon. Plus că m-am gândit că, dacă suntem toți aici, cu tine, te va ajuta să îți revii cât mai repede.

-În cât timp vor ajunge? întrebă curioasă Elena.

-Ultima dată când am vorbit cu Caroline, erau la aeroport, așa că ar trebui să fie pe drum. Sper să găsească spitalul, le-am dat detaliile în italiană ca să poată vorbi cu șoferul taxiului.

-Ești minunat, știai?

-Doar minunat? zâmbi Damon și o sărută puternic.

Limbile lor începură un dans perfect, când o voce pițigăiată strigă:

-Caroline, cred că nu am nimerit unde trebuie. Să plecăm de aici!

-Bonnie! țipă Elena, împingându-l pe Damon.

Bonnie râse și intră în cameră, urmată de Caroline și mătușa Elenei, Jenna, care avea lacrimi în ochi.

Toate trei săriră pe Elena, îmbrățișând-o puternic, înainte ca aceasta să mai poată spune ceva.

-Nu pot să cred că sunteți aici! țipă Elena, când cele trei o eliberară.

-Nici eu nu pot să cred că te revăd după atâta timp! spuse Jenna, încă cu lacrimi în ochi. Mă bucur mult că ești bine. Chiar arăți schimbată.

-Ahh, Elena Gilbert, sau am rog, Elena Salvatore, sunteți adorabili. Da, voi doi. Trebuie să ne povestiți tot ce ați făcut în tot acest timp! spuse Caroline, zâmbind.

-Încep eu, anunță Elena. M-am îndrăgostit de Damon Salvatore! (I fell în love with Damon S.)

*

Când Damon intră în cameră, fetele stăteau în jurul Elenei, privind-o cum doarme.

-A adormit? le întrebă el.

-Da… nu părea obosită și totuși, a dormit… E normal? întrebă Jenna îngrijorată.

-Da, nu vă faceți probleme. Noul tratament este destul de greoi și necesită mult efort, așa că dormind își recapătă energia. E foarte bine dacă doarme… le asigură Damon.

-Damon… începu Caroline. Mulțumim! Pentru tot! Dacă nu ai fi fost tu, cu siguranță ea ar fi refuzat să mai trăiască. Noi nu am reușit să o facem să înțeleagă că mai există o opțiune, dar tu da. Te iubește atât de mult… d-aia face asta. Pentru tine.

-Mulțumim, Damon! urmară în cor Bonnie și Jenna.

-Uff, spuse Damon și își trecu mâna dreaptă prin păr, nu știu ce să spun. Presupun că nimeni nu-mi poate rezista, nu?

Caroline și Bonnie începură să râdă zgomot, iar Jenna țipă la ele:

-Șșșt, o să o treziți!

-Uitați, tocmai am vorbit cu Mason și am ceva vești bune pentru voi.

-Ce e? întrebă nerăbdătoare Jenna, ținând-o de mână pe Elena.

-Păi, Mason mi-a spus că nu mai durează mult până când o vom putea lua pe Elena din spital. Tratamentul a fost excelent, iar ea a reacționat foarte bine. Acum e timpul pentru următorul pas, și ultimul de altfel, chimioterapia. Așa că, o putem lua din spital foarte curând, căci este foarte bine.

-Oh, Doamne! În sfârșit o veste bună! țipă Jenna, strângându-i cu forță mâna Elenei.

-Și… știu și unde o să mergem. Vom merge toți cinci să-i îndeplinim penultima ei dorință de pe listă.

-Care dintre ele? chicoti Caroline.

-Ea vrea să facă duș într-o cascadă. Știu locul potrivit pentru asta! zâmbi Damon.