Chiar dacă nu se simțea în cea mai bună stare, Elena a condus până acasă, cu gândul la ce să poarte. Trebuia să poarte cea mai frumoasă rochie pe care o avea, altfel Katherine ar fi țipat la ea. Când a intrat în camera ei, era la un pas să facă un mic atac. Bonnie și Caroline stăteau pe patul ei.

-Fetelor! Un avertisment ar fi fost de folos! spuse ea și își duse involuntar mâna la piept. Cum ați intrat?

-Era o cheie  sub ștergătoarele mașinii. Credeam că știi asta. Cum poți uita așa repede? râse Bonnie.

-Mă rog… Ce faceți voi aici? Credeam că sunteți gata pentru petrecere.

-Vom merge împreună! Cum crezi că am putea pleca fără tine, Elena? întrebă Caroline.

-Păi, dacă tot sunteți așa drăguțe, mi-ați putea căuta o rochie drăguță în dulap. Nu știu cum să mă îmbrac! oftă Elena și deschise dulapul.

-Am totul sub control! spuse Bonnie și Caroline țipă.

-Ce? întrebă Elena confuză.

-Ți-am cumpărat o rochie! strigă încă o dată Caroline și se îndreptă spre dulap, scoțând o rochie lungă roșie, fără bretele.

-Nu o să port asta nici dacă o să mă amenințați cu arma! spuse Elena.

-Oo, serios, e drăguță. Și ar fi și mai drăguță pe tine! insistă Caroline.

-Nu, sub nici o formă! repetă Elena, iar Bonnie își dădu ochii peste cap.

-Uite, Elena, vei purta asta diseară. Nu mă interesează dacă va fi necesar să te leg de pat! îi explică Bonnie, râzând.

-Bine! cedă Elena, dându-și ochii peste cap.

*

-Wow, arătați.. extraordinar! spuse Rose, când le văzu pe cele trei fete intrând.

-Nu te aud! E gălăgie aici! țipă Elena, dându-și o șuviță neascultătoare de păr după ureche.

-Am spus că arătați superb! repetă Rose, țipând. Chiar îmi place rochia ta, Elena. Și Bonn, îți stă superb în galben. Iar rochia ta neagră, Car… fără cuvinte! zâmbi ea.

-Ooh, mulțumim! Cred că rochia mea e un pic pe lângă ale voastre, dar e ok. Și tu arăți minunat, Rose!

-Scumpo, rochia ta îți face picioarele lungi și sexy! țipă Rose. Și mersi!

-Sunt o grămadă de oameni aici! aprecie Caroline, în timp ce Rose le trăgea pe fete spre masa lor, rotundă și albă.

-Ooh, arată bine! spuse Bonnie, atingând fața de masă colorată de mătase.

-Ai făcut o treabă grozavă, Elena! o admiră Rose.

-Unde sunt Katherine și Damon? întrebă ea încet.

-I-am văzut acum puțin timp. Katherine le-a mulțumit tuturor că au venit, apoi și-a luat soțul la un dans. Nu i-am mai văzut apoi, nu știu unde sunt! îi spuse Rose, țipându-i în ureche. E destul de greu să găsești pe cineva în mulțimea asta!

-Hai să dansăm! se agită Caro, trăgând-o de mână pe Elena.

-Ooh, nu! Nu cred că pot dansa pe tocurile astea! se plânse ea.

-Hai, Elena, nu fi așa! se smiorcăi și Bonnie.

-Presupun că nu am încotro! se plânse ea și le luă de mână, mergând până în centrul ringului de dans. Muzica rapidă și optimistă o făcea să se simtă în largul ei. Din greșeală, ochii ei întâlniră o pereche de ochi albaștrii, care o studiau din cap până în picioare.

-Unde te uiți, scumpule? îl aduse la realitate Katherine pe Damon.

-Ooh, la nimic! minți el, încercând să își ia ochii de la ea. Oricum, arăta divin și nu putea nega.

-Aia e Elena? întrebă Katherine când realiză la cine se holba Damon de fapt. Dansează? Cum adică asistenta mea dansează? Ea ar trebui să ia notițe, să servească băuturile, să se asigure că invitaților le este bine! țipă ea în urechea lui Damon și se îndreptă spre locul în care se afla Elena. Damon o trase de mână, întorcând-o din drum.

-Iubito, nu ar trebui să vorbești tu cu invitații? este petrecerea ta, nu a ei!

-De partea cui ești tu, de fapt? întrebă nervoasă Katherine.

-A ta, desigur, dar trebuie să îți amintești că a leșinat mai devreme. Probabil că a avut o zi grea. Trebuie să se relaxeze și ea puțin! insistă Damon, în timp ce Katherine își dădea ochii peste cap.

-Iubitule, ar trebui să nu te mai intereseze atât de mult de oamenii din jurul tău. E femeie în toată firea, știe să aibă grijă de ea. E ok. Da, a leșinat mai devreme, dar acum e bine, așa că trebuie să își facă treaba pentru care o plătesc! Damon cedă, fiindu-i greu să se mai confrunte cu vipera care urma să-i devină soție. Katherine se îndreptă spre ringul de dans și își începu scandalul.

-Ce crezi că faci? Cum îți permiți să dansezi? o întrebă ea pe Elena. Nu te plătesc ca să dansezi. Te plătesc ca să-mi faci treabă.

-Nu v-am văzut pe nicăieri, deci credeam că nu aveți nevoie de mine! îi spuse Elena. În plus, totul pare în regulă.

-Mai e ceva ce trebuie să faci! Du-te și…și….și  întâmpină fiecare invitat care își face apariția!

-Dar asta nu e treaba mea!

-Treaba ta e să faci tot ce vreau eu să faci! țipă ea. Acum du-te! ordonă, iar Elena își luă la revedere de la fete.

*

Vântul rece o făcea să tremure și deja regreta că nu își luase ceva pe deasupra rochiei. Elena le zâmbea politicos tuturor celor care intrau, urmând instrucțiunile. Se plictisise deja și își găsise un nou lucru de făcut: să numere de câte ori o înjurase în gând pe Katherine.

-Bună! auzi ea vocea ușoară și blândă a unui bărbat. Se întoarse la 180 de grade, sperând să fie cine vroia ea. Și da! În fața ei stătea, cu sprâncenele arcuite, Damon Salvatore.

-Domnule Salvatore! Doriți ceva? întrebă ea, deși prea puțin o interesa răspunsul.

-Păi, se servește cina și nu îmi este tocmai foame! D-aia m-am gândit să vin aici, să îți spun puțină companie.

-Și Katherine știe? întrebă ea curioasă.

-E prea ocupată cu angajații! spuse el.

-Mda. Auci, e rece aici. Parcă am fi la Polul Nord! râse Elena.

-Da, e destul de rece. Te simți mai bine, Elena? zâmbi el ușor.

-Ce vrei să spui?

-După ce ai leșinat, nu erai tocmai …ok!

-Aaa, asta! Sunt ok. Nu luasem mic dejunul și de asta… am leșinat! minți ea.

-Păi, atunci ar trebui să intri să iei cina! zâmbi el.

-Nu pot. Katherine m-ar omorî dacă m-ar vedea că nu îi îndeplinesc ordinele! se plânse ea, privindu-i ochii albaștrii.

-Păi, te-aș putea scoate în oraș, la o mică gustărică! bătu el apropoul.

-Uff, păi, nu cred că șefei mele i-ar plăcea asta.

-Ceea ce nu știe, nu o doare! spuse el zâmbind din nou.

-Ok, atunci ar trebui să ne grăbim! spuse ea.

Wow, ieșea la o cină cu Damon S. Ce vroia mai mult? Nimic!