Era șase după amiza și ziua fusese extraordinar de caldă. Elena se așeză la biroul ei, uitându-se la angajați cum se plimbă de colo-colo. Cu toții erau pregătiți pentru marea petrecere. Își trecu mâna peste frunte, când Rose intră în biroul ei. Amândouă erau epuizate, după o zi de muncă la maximum.

-O, Doamne! Biroul ăsta e atât de cald! oftă Rose.

-E a patra oară când spui asta, Rose! exclamă Elena. Era obosită și fusese toată ziua nervoasă cu pregătirile petrecerii. Totul trebuia să iasă perfect, dacă nu își vroia capul întors la 180 de grade.

-Mai am puțin și mor, Elena. Picioarele îmi ard, iar aerul ăla condiționat nenorocit nu merge!

-Hmpf! oftă Elena.

-Ce a fost asta? întrebă Rose, sprijinindu-și cotul de masă.

-Oboseală.. minți Elena. O durea capul defapt. Mi-am petrecut toată ziua cu petrecerea asta. Am sunat toți designeri posibili. Totul este perfect! Dar acum trebuie să îl iau pe Damon Salvatore de la aeroport și nici măcar nu știu cum arată. Nu e corect! Prietenele mele sunt acum acasă, iar eu trebuie să îi fac plăcerile lui Katherine. Nici măcar nu știu de ce nu se duce ea singură să îl ia! se plânse Elena.

-Pentru că se întâlnește cu alți oameni de afaceri.. E ocupată! răspunse Rose.

-Știu asta, dar e ciudat să nu îți faci timp pentru soțul tău. Adică, dacă tot îl iubește atât de mult și urmează să se căsătorească cu el, atunci de ce nu își face timp?

-Uite, Gilbert! Nu ești aici ca să întrebi ce fac eu și de ce fac. Te plătesc ca să faci ce vreau eu, nu ce vrei tu! țipă Katherine din spatele Elenei, în timp ce Rose își mușcă buza inferioară.

-Miss Petrova, am terminat toate acțiunile pe care mi le-ați dat. Domnul Salvatore va fi primit în hotelul “Deluxe ” de pe First Boulevard Street. Este cea mai frumoasă și mai scumpă clădire din oraș. Ne-au cerut $15,000, fără mâncare și decorații! își informă Elena șefa.

-Foarte bine. E timpul să pleci la aeroport acum! Șoferul meu te așteaptă în limuzină. Grăbește-te! Tocmai am vorbit cu soțul meu și i-am spus că vei veni tu după el, pentru că eu sunt ocupată. Scrie pe o coală numele lui și ridic-o, pentru ca el să te găsească. Apoi, adu-l aici.

-Bine, doamna Petrova! spuse Elena, dându-și ochii peste cap când Katherine se îndepărtă. De ce nu mi-ai spus că era în spatele meu? scrânci din dinți Elena.

-Era prea târziu! Era deja în spatrele tău, ascultând tot, când am văzut-o eu! se scuză Rose.

-Ok, ar trebui să plec! spuse Elena și își închise laptopul.

-Și eu trebuie să plec. Altfel nu voi termina toată treaba și nu voi ajunge la petrecere! afirmă Rose.

Rose luă o coală de pe birou și scrise cu un marker roșu “Damon Salvatore”.

-Ooh, mersi! Nu cred totuși că voi avea nevoie de ea. Paparazzi vor fi acolo, cu siguranță! spuse Elena și un nou val de amețeală își făcu apariția, făcându-i corpul să tremure.

-Ești ok? întrebă Rose, luându-i mâna palidă.

-Sunt ok! E doar căldura! minți Elena.

-Ok. Totuși, nu încerca să faci mai multe decât poți, Elena. Ai fost agitată toată ziua. Rose o sărută pe obraz și plecă.

“Ești ok, Elena! Ești ok!” se încurajă ea singură.

Două minute mai târziu, Elena se afla în limuzina lui Katherine, gândindu-se cum ar putea arăta Damon S. La urma urmelor, trebuia să fie un bărbat frumos, pentru că, deși îi era greu să recunoască, Katherine era o femeie frumoasă. Dar trebuia să se oprească din a se mai gândi la relația lor. La urma urmelor avea propriile ei probleme la care să se gândească.

*

Damon S. coborî scările avionului cu o mână în buzunarul drept al costumului său negru și cu cealaltă așezându-și cravata. Își făcu loc prin mulțime și ajunse la limuzina lui Katherine, înconjurat de paparazzi.

-Domnule S., când are loc nuntă? Când veți fi soțul doamnei Petrova? întrebă agitat un reporter, în timp ce sute de aparate făceau poze. Damon oftă și își dădu ochii peste cap, începând să răspundă la plictisitoarele întrebări care îi invadau intimitatea. În câteva secunde, blițurile aparatelor se mutau pe limuzina neagră a Katherinei. Doamna Petrova a ajuns! Doamna Petrova a ajuns! începu să țipe o altă fată. Damon îi lămuri că este doar asistenta ei personală. Cu toții se simțeau dezamăgiți, așa că și-au îndreptat camera asupra Elenei, întrebând-o unde este doamna Petrova.

-Hei, băieți, plecați vă rog! le ceru șoferul reporterilor, când o văzu panicată pe Elena.

Două secunde mai târziu, ochii ei căprui întâlniră cei mai frumoși ochi pe care îi văzuse vreodată. Își deschise gura fără să își dorească, rămânând șocată la vederea corpului lui irestibil de arătos. Purta un costum negru de stofă, cu un tricou albastru și o cravată micuță. Rămase surprinsă de contrastul extraordinar dintre păr și piele. Părul, de un negru superb și pielea sa deloc bronzată o făcură pe Elena să se întrebe cum de era viitorul soț al lui Katherine și nu al ei. Încercă să își mute privirea în altă parte, să nu arate ca o patetică care îl soarbe din priviri pe cel mai cunoscut arhitect al Europei, dar nu reuși. Dorința era insuportabilă. Dintr-o dată, își simți mâna luată de el, în timp ce altă echipă de paparazzi îi fotografia. Damon văzu în ea o prințesă, o femeie extrem de sinceră și serioasă, la care chiar și el -un arhitect de succes- se temea că nu are șanse. Încerca să își îndepărteze imaginea din cap și să revină cu picioarele pe pământ, gândindu-se la Katherine, viitoarea lui soție, dar nu putu. Încercă să le compare și realiză că Katherine era superbă-pentru numele lui Dumnezeu! Urma să se căsătorească cu ea!-, dar totuși, femeia din fața lui era rafinată, ca un vin din cele mai mari vinerii italiene. Deodată realiză că mâna lui era încă legată de a ei și tresări.

-Damon Salvatore! se prezentă el și îi sărută mâna. Elena simți fluturași în stomac, simți cum un foc izbucnise în ea.

-Elena Gilbert, asistenta doamnei Petrova! se prezentă și ea, tremurând din toate încheieturile.

Damon dădu din cap, își puse servietă în mașină și deschise ușa limuzinei pentru Elena.

-Asta ar trebui să fac eu pentru dumneavoastră, domnule Salvatore! zâmbi Elena și intră în mașină.

-Schimbare de roluri! zâmbi și Damon, așezându-se lângă ea, pe bancheta din spate. Nici nu mai poți avea intimitate în zilele astea! se plânse Damon, închizându-le ușa în față paparazzilor.

-Da… spuse ea și încercă să își mențină ochii departe de trupul lui atrăgător. Același lucru încercă și el, dar doar după ce îi privi fusta neagră și picioarele atât de sexy.

-Cred că e destul de greu să fii asistenta lui Katherine! începu Damon, în timp ce își dădea sacoul jos. Elena își închise cu forța gura, când simți că urmează să saliveze la corpul lui perfect sculptat. Credea că urma să facă atac, dacă își mai dădea jos ceva de pe el.

-Da! spuse ea, realizând că nu avea tocmai cel mai drăguț și încărcat vocabular la ea.

-Ești singurul cuvânt pe care îl cunoști? întrebă ironic Damon, iar Elena roși.

-Scuze! A fost o zi grea. Sunt extenuată! zâmbi ea.

Restul drumului au fost foarte tăcuți. Doar câteva schimburi de priviri și zâmbete. Și salivări pe ascuns.

Șoferul opri în fața clădirii mari și așteptă să iasă și cei doi.

-Ladies first! se oferi Damon, deschizându-i ușa Elenei.

-Mulțumesc!

Damon își drese vocea și ieși liniștit din limuzină. Merse în spatele Elenei, inhalându-i parfumul.

“Controlează-te, Damon! Ai deja o soție!” își spuse el, dar inima nu vroia să facă același lucru ca mintea sa.

-Ați spus ceva? întrebă Elena, întorcându-se către el.

-Ohh, nu! răspunse el, dându-și seama că nu a zis-o chiar pentru el.

-Clădirea este goală, cu excepția dumneavoastră, a doamnei Petrova și a mea. Restul sunt la petrecerea de bun… ăăă.. nu contează! se opri la timp Elena.

-La ce? întrebă încurcat Damon.

-La nimic! minți Elena, roșindu-se și apăsând pe butonul 5 al liftului. Se panicase și nu vroia să o arate. În plus, era doar ea cu el, în liftul ăla îngust și…

Elena se simți rău, simți cum liftul se învârtea cu ea. Și.. leșină.

Damon se apropie de ea, mangâindu-i obrazul, în timp ce îi striga numele iar și iar.  Era panicat și nu știa ce ar trebui să facă.  Își apropie buzele de ale ei, chiar în momentul în care ușile liftului s-au deschis.

-Ce dracu faceți voi doi aici? țipă Katherine.