N-am știut niciodată ce înseamnă să fii înger. Nici măcar nu aveam idee cât de greu este. Credeam că e o chestie ușoară, ba chiar frumoasă. M-am răzgândit repede însă. Viața mea de înger, precum și a întregului oraș, devenise un coșmar. Fusesem vampir pentru câteva minute, însă fusese destul ca să îmi dau seama că a fi vampir e mult mai frumos.

Într-o zi, Vicky, ca regină a întregului oraș, și probabil a întregii lumi, a ținut un discurs despre cum este să fii înger și ce presupune asta. Aveam atâtea îndatoriri și în plus, ceea ce nu am știut niciodată, era că nu fusesem transformați în îngeri degeaba, ci cu un scop. Se pare că acum peste jumătate din lume era Lumină, ceea ce o mulțumea pe Vicky destul, însă nu îndeajuns. Se pare că la polul opus se afla o altă regină, doar că era a Întunericului. Cele două se luptau de foarte mult timp, iar Vicky luase avantaj. Cealaltă regină, pe nume Rose, avea de gând să ne trasforme pe toți în vampiri, vârcolaci, sau în orice ființă a Întunericului.

*

-Damon? am strigat eu.

-Da?

-Pot să urc?

-Sau ai putea să zbori, spuse el ironic.

-Încetează! Am urcat scările și am mers în camera sa. Spre surprinderea mea, acolo se afla și Stefan. Hei băieți! i-am salutat eu.

-Bună! au răspuns ei în cor.

-Ce plănuiți? le-am tăiat-o.

-Noi…

-Taci, Stefan! se răsti Damon. Îi explic eu. Păi, mă cunoști. Mie nu-mi place să fac ce-mi spun alții. Și, în plus, eu nu vreau să am aripi. Adică, serios, aripi?? Damon cu aripi! Cum sună asta! râse el.

-Mda, te înțeleg perfect. Problema e că nu poți face nimic în acest sens. Nu poți lupta cu o regină.

-Serios? Tu încă nu mă cunoști.

-Nici tu nu o cunoști! m-am răstit eu. Habar nu ai ce poate face sau cum poate murii. Nu ai nici o informație despre ea și tu vrei să o învingi. Curajos din partea ta, îngerule! am râs eu ironic.

-Dacă ne-am alia, am putea obține mai multe informații despre ea.

-Sau poate vă ajut eu! se auzi vocea lui Katherine din spatele meu.

-Așa cum ne-ai ajutat să îl omorâm și pe Klaus? întrebă Stefan.

-Păi și ce, nu e mort? râse ea.

-Katherine, ori ne-ai mințit, ori nici tu nu aveai habar de țepușele alea.

-Nu v-am mințit, tâmpiților. Vicky m-a mințit. M-a făcut mereu să cred că îmi oferă ceva la schimb, însă, în realitate țepușele alea nici nu existau. Totuși, aveți un atu.

-Care-i ăla? întrebă Damon.

-Cheia. Vicky ar face orice pentru ea.

-Chiar orice? întrebă Stefan.

-Cam da. Soțul ei stă într-o cutie de mii de ani. Crezi că nu vrea să-l salveze?

-Cum de nu a venit până acum după ea? am întrebat-o eu pe Katherine.

-A fost prea ocupată cu îngerii. Dar, putem să i-o dăm noi.

-Ce vrei să spui cu asta?

-Am un plan și vreau să fiți aliații mei.

Cei trei dădură din cap.

-Acum, ascultați planul!

*

Era un plan care necesita acumularea tuturor noilor forțe. A durat mai bine de două săptămâni să ne familiarizăm cu forțele noastre și să le putem stăpânii. Când în sfârșit, fiecare dintre noi știa ce trebuie să facă, planul a fost pus în funcțiune. Un plan care era pentru totul sau nimic. Ori o învingeam, ori muream. Și mi-am asumat asta. Chiar dacă nu știam care era adevăratul motiv.

-Ce se va întâmplă dacă unul dintre noi moare? întrebă Katherine.

-Întrebare fără răspuns! zise Damon. Elena, te pot răpi un picuț?

M-am uitat stânjenită la Stefan. Mi-a zâmbit.

-Sigur.

Am urcat scările și ne-am oprit în camera sa.

-Ce-i? am întrebat eu.

-Elena, vrei să fii cu mine? Din nou? Îmi pare rău pentru ce am făcut, pentru cum m-am purtat. Dar știi și tu că nu-mi stă în fire să fiu drăguț. D-aia aripile astea mă dezgustă și…

-Știu, Damon! l-am întrerupt eu. Pentru tine fac toate astea. Pe mine nu mă deranjează așa mult că sunt înger. Însă pe tine da. Și voi lupta cu toate forțele ca totul să fie bine.

A zâmbit. S-a apropiat de buzele mele, însă l-am oprit repede.

-Stai. Stefan?

-Stefan e jos, probabil se giugiulește cu Katherine.

-Ați plănuit asta?

-Șșșt! zise el.

S-a aplecat peste mine și m-a sărutat. Îmi fusese dor de săruturile lui. Atât de dor. Am coborât scările de mână cu el. Katherine și Stefan se sărutau. Am zâmbit. Am alergat în brațele lui și l-am îmbrățișat.

-Te superi? am întrebat-o pe Katherine râzând.

La rândul său ea l-a îmbrățișat pe Damon.

-Doar dacă și tu te superi.

Am râs. Erau probabil ultimele momente vesele din viața mea.