-Știi ce vroia Elena, nu? întrebă Damon.

-Da. A făcut o alianță cu Katherine. Am fost acolo și le-am auzit planul. Unul foarte prost de altfel.

-Realizezi că, deși nu arătăm, amândoi suntem îndrăgostiți nebunește de această fată și nu o vom lasă să moară, nu-i așa?

-Realizez. Ceea ce contează cu adevărat însă este să nu îi dai niciodată cheia aia lui Katherine.

-Am impresia că știi mai multe decât mine și nu-mi place. Ia zi, care-i faza cu cheia?

-Vicky, mama lui Klaus. Presupun că ai auzit de ea.

-Da. Ce-i cu ea?

-Este oarecum “stăpâna” lui Katherine. O pune să facă tot felul de chestii pentru ea. Spre exemplu, a pus-o să facă rost de cheia aceea de la mine. De aceea m-a >hipnotizat<. Iar eu, am intrat în camera ta, însă nu am găsit cheia. Asta fiindcă era și Elena aici și nu am putut-o căuta.

– Și de ce naiba e cheia asta la mine? Și mai ales, de ce are nevoie Vicky de ea?

– De ce e la tine vroiam să te întreb eu. Și Vicky are nevoie de ea pentru a-i deschide coșciugul lui Matt, soțul ei.

-Și cum dracu a aterizat la mine??

-Habar nu am.

-Stefan, simți asta? întrebă Damon panicat.

-Ce să simt?

-E Elena. Sânge. Stefan, hai! țipă Damon în timp ce închisese deja ușa în urma sa.

*

-Acum e rândul său. Hai Rebekah, mai repede. Mă grăbesc. Omoară-l am spus! țipă Vicky.

Rebekah s-a apropiat de Klaus și și-a arătat colții. Gura îi era plină de sânge. Imediat ce dinții ei i-au atins carnea, un sunet oribil s-a auzit. Klaus țipa cu toate forțele. Părea imobilizat. Apoi mi-am dat seama. Vrăjitoarea din Vicky făcea o vrajă de imobilizare, pentru ca Klaus să nu se lupte cu Rebekah. Cinci secunde mai târziu Klaus era jos, foarte aproape de mine. Se uită la mine și spuse:

-Iartă-mă! Apoi își închise ochii.

La fel am făcut și eu.

*

-Am pierdut-o, Stefan. Am fost niște proști. S-a dus. Sângele meu nu ajută la nimic. Nu își revine. E moartă, înțelegi? Suntem niște proști! Damon urla și plângea în același timp. Nu am putut suporta să îl văd cum plânge și mi-am deschis ușor ochii. Nu am văzut prea bine ce se întâmplă. Am gemut.

-Elena, ești ok!!! Nu pot să cred! Ești bineee! Damon țipa și alerga prin casă. S-a apropiat de mine și m-a sărutat pe obraz.

Nu puteam vorbi, nici măcar nu puteam să-mi țin ochii larg deschiși. Am simțit niște dureri ca fulgerele cum îmi cutremură corpul.

-Elenaa? Ce dracu se întâmplă? întrebă Damon. Nu se poate! exclamă el. Nu înțelegeam nimic.

-Ce am? am întrebat eu uimită.

-Fața ta! Ohh, Doamne. Ești în perioada de tranzacție.

-Nu chiar băieților, se auzi o voce din spatele lui Stefan. Vicky era acolo. Nu e în perioada de tranzacție. Este deja un…

-Un ce? întrebă Damon nervos.

-Un vampir.

Nu puteam să cred.

-Dar tu parcă nu mai vroiai ființe ale Întunericului pe pământ, spusei eu cu ultimele forțe.

-Nu eu te-am trasformat. Rebekah a făcut șmecherii prin spatele meu și în loc să te omoare te-a transformat într-o ființă a Întunericului. De asta sunt aici. Ca să repar această oribilă greșeală.

-Ce spui, madame? o întrerupse răstit Stefan.

-Vreau doar să repar asta. Iar voi nu-mi veți sta în cale din moment ce presupun că vreți să mai trăiți.

-Oo, ba da! răspunse Damon triumfător.

-Stefan, Damon, nu vă băgați. Credeți-mă, nu știți nimic despre ea. Nu este ceea ce credeți voi că este. O să vă omoare imediat. Elena le trimise gândurile, cu ajutorul noilor sale forțe, celor doi frați: <<Verificați să nu mai fie nimeni în casă. Ea nu mă poate omorî. SĂ NU INTRE NIMENI AICI ȘI SUNTEM TOȚI BINE!>> accentuă ea.

-A, păi atunci noi vrem să scăpam cu viață. Ne pare rău Elena.

Am zâmbit.

-Știi că nu mă poți omorî, nu?

-Da știu. Prin “a repara greșeala făcută de Rebekah” nu mă refeream la a te omorî.

-Nu mai înțeleg nimic.

-Îți explic imediat, spuse ea și luă loc în pat. Am devenit creatură a Luminii, mai exact un ÎNGER. Sunt primul înger existent pe această lume. De aceea am datoria de a transforma această lume într-una a Luminii. Știi ce înseamnă asta? Să omor toate creaturile Întunericului sau să le transform. Nu am de gând să omor pe nimeni. Ci doar să îi transform. Mi-am omorât deja copii, pentru că erau hibrizi, iar ei nu pot deveni buni niciodată. Pentru ce a făcut, chiar și Rebekah a plătit cu viața ei. Iar tu vei deveni acum un înger. La fel ca toți ceilalți vampiri din acest oraș.

-Ce trebuie să fac pentru asta?

-Doar să-mi bei sângele.

-O să îi transformi și pe Damon și Stefan?

-Da! Și nu numai pe ei.

-Vicky, tu ești nemuritoare?

-Nu pot să îți răspund la asta. Acum, ia! spuse ea și îmi întinse mâna.

Două zile mai târziu întregul oraș răsuna de aripi. Cu toții eram niște îngeri.