-Caroline, sunt eu, Elena.

-Bună, Elena. Mă bucur că m-ai sunat. Ce faci?

-Bine, așa cred.

-Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat.

-Tu cum de știi, Caro?

-Damon.

-El chiar nu știe să păstreze nimic. Așa, păi, de asta te-am sunat, Caro. Am nevoie… Nu! Avem nevoie de ajutorul tău. Presupun că Damon ți-a spus de Katherine, Stefan și planul lor. Și de cine e Stefan de fapt.

-Da, știu.

-Crezi că poți să faci o vrajă să își revină? Să nu mai fie sub influența ăleia?

-Elena, nu pot.

-Caro, știi că țin la el. Caro, am nevoie de tine.

-Dar Katherine se folosește de o vrăjitoare puternică. Iar eu trebuie să fiu mai puternică decât ea. Cum pot să fac eu asta? Abia știu să ridic o pană de la sol. Sunt începătoare!

-Poți, Caro. Știu că poți. Faci parte din familia Forbes. Ești puternică și o știu. Și tu o știi.

-Bine, încerc. Dar nu știu dacă voi reuși. Dar doar pentru tine, Elena. Uite, prima dată trebuie să aflăm cine e.

-În asta nu te bag pe tine. Rezolv eu și tu ne ajuți după aceea. În timpul ăsta tu găsește vraja. Te iubesc, Caro.

-Și eu.

Am închis.

-Damonn? am țipat eu prin casă. Am rezolvat totul.

Vocea mă lăsase și am observat că Damon râdea.

-Sunt un vampir. Poți să și șoptești că te aud.

Am zâmbit.

-Avem ceva de făcut, a răspuns el repede. Ia-ți geaca! Știu exact unde trebuie să mergem.

Am traversat întreaga pădure până ce am ajuns într-o râpă micuță cu câteva case așezate de-alungul ei. Nu cred că ne mai aflam în Mystic Falls. Acea zonă părea o bucată ruptă de lume. Damon a parcat în dreptul unei căsuțe și după o lungă perioadă de tăcere, a început:

-Acum Katherine va învăța cine este Damon Salvatore.

Am vrut să râd, dar l-am lăsat să își trăiască momentul de glorie. A bătut ușor la ușă. Dincolo se afla o femeie foarte vârstnică. Părea a avea mai mult de 100 de ani. Aveam impresia că o să moară lângă mine. Arăta groaznic.

-Bună ziua, a spus Damon civilizat. O caut pe domnișoara Katherine Petrova.

-Domnișoara nu stă aici.

-Nu minți, babă împuțită. Cheam-o acum sau întru peste tine.

Damon a pus un pas în cameră, sau cel puțin a încercat pentru că a fost împins cu putere înapoi.

-Să înțeleg că de asta te ține Katherine. Ca să îi păzești casa de vampiri. Scuză-mă că te întreb, câți ani ai?

-Nu ești cam obraznic?

-100 spuneți? Vă rog, lăsați-mă să vă scap de acest chin al bătrâneții. Și a aruncat cu un cuțit care s-a oprit chiar în inima femeii.

-Damon, am strigat eu.

-Ce e Elena? M-a enervat. Nu îmi place să fiu enervat. Și are 100 de ani. Ce dracu mai vrea de la viață?

-Avea 100 de ani, l-am corectat eu. Sau poate că nu, nu ai de unde să știi.

-Elena, intrăm sau nu?

Am intrat în casă nervoasă. Aveam de gând să o găsesc pe Katherine aia și să îi rup toate firele din cap.

-Katherine? a țipat Damon.

Nu mă așteptam să răspundă cineva.

-Sunt aici, iubire.

-Cui îi spui tu iubire, nenorocito? am zbierat eu și m-am dus spre locul de unde venise răspunsul.

-Elena, liniștește-te, a spus Damon.

Mi-a făcut ceva semne pe care nu le-am înțeles.

-Katherine, pentru binele tău ieși!

Și în următoarea clipă Katherine se afla în fața noastră și învârtea în mână cu foc o țepușă ascuțită.