64657_498398543544353_645505394_n

Era el, era hibrid, era sexy, era acel Klaus de care Caroline se îndrăgostise.

Klaus o privi o secundă și o recunoscu imediat. Se apropie de ea și o prinse în brațe, permițându-i să se încolăcească în jurul taliei lui subțiri. O sărută lung, ca și cum nu o mai văzuse de ani, iar așteptarea îi măcinase sufletul. Erau ei doi într-o lume atât de mică. Asta-i plăcea.

Caroline îi fixă ochii imediat ce picioarele ei atinseră din nou pământul. Avea de gând să se facă clară, pentru că voia ca aia să fie ultima dată când mai venea în trecut. Și așa se expusese unui risc imens.

-Klaus, ascultă-mă. Nu vreau să mori! Mâine, ziua ta nu va fi cea mai fericită. Mulți dintre cei pe care tu i-ai transformat în vârcolaci se vor răzbuna împotriva ta. Au făcut deja o echipă, iar mâine este ziua când vor da lovitura de grație!

Klaus o privi înduioșător, ca și cum ar fi văzut în ea lumina vieții lui. Era adevărat, datorită ei avea o nouă șansă la viață, și era hotărât să nu o piardă.

-Ce trebuie să fac? spuse el ușor, în timp ce-i îi strânse mâna cu putere.

-Orice știi tu mai bine. Să fugi, să faci orice, dar să te văd în viitorul meu, ai înțeles?

Vorbele ei calde îi atingeau inima. Lacrimile îi șiroiau acum fără oprire pe obraji. Pentru ea avea să facă tot.

Era el, era hibrid, era sexy, era acel Klaus de care Caroline se îndrăgostise.

Klaus o privi o secundă și o recunoscu imediat. Se apropie de ea și o prinse în brațe, permițându-i să se încolăcească în jurul taliei lui subțiri. O sărută lung, ca și cum nu o mai văzuse de ani, iar așteptarea îi măcinase sufletul. Erau ei doi într-o lume atât de mică. Asta-i plăcea.

Caroline îi fixă ochii imediat ce picioarele ei atinseră din nou pământul. Avea de gând să se facă clară, pentru că voia ca aia să fie ultima dată când mai venea în trecut. Și așa se expusese unui risc imens.

-Klaus, ascultă-mă. Nu vreau să mori! Mâine, ziua ta nu va fi cea mai fericită. Mulți dintre cei pe care tu i-ai transformat în vârcolaci se vor răzbuna împotriva ta. Au făcut deja o echipă, iar mâine este ziua când vor da lovitura de grație!

Klaus o privi înduioșător, ca și cum ar fi văzut în ea lumina vieții lui. Era adevărat, datorită ei avea o nouă șansă la viață, și era hotărât să nu o piardă.

-Ce trebuie să fac? spuse el ușor, în timp ce-i îi strânse mâna cu putere.

-Orice știi tu mai bine. Să fugi, să faci orice, dar să te văd în viitorul meu, ai înțeles?

Vorbele ei calde îi atingeau inima. Lacrimile îi șiroiau acum fără oprire pe obraji. Pentru ea avea să facă tot.

Lacrimile nu-l lăsară să spună tot ce ar fi voit să spună. Tot ce mai putu să facă, fuse să dea din cap.

Nu putu să-i mulțumească, să-i spună să aibe grijă de ea, să-i spună cât o iubește. Îi era imposibil.

Nici Caroline nu mai avea cuvinte. Știa că trebuia să se întoarcă cât mai repede, căci nu voia să mai rămână iar blocată. Se ridică pe vârfuri, sărutându-l din nou ușor și se întoarse către micul portal, făcându-și ușor loc înăuntru și așteptând ca vrajă să o trimită din nou în prezent.

*

Când picioarele ei atinseră din nou pământul și le văzu pe fete uitându-se la ea cu mirare, Caroline nu avu timp să reacționeze. Tot ce făcu era să fugă cu puterea ei de vampir să vadă dacă Klaus supraviețuise.

În mai puțin de două minute, Caro era la casa familiei Michaelson, sunând la soneria mică roșie. Se rugă în adâncul sufletului ei să îi răspundă cineva, de preferabil Klaus, evident. Își dorea din suflet ca el să fie acolo, să știe că era bine. Inima ei săltă și mai tare când Elijah deschise ușa. Era un pachet de nervi acum și era la un pas să-l pocnească pe micuțul frate al Lui Klaus.

-Unde e Klaus? se răsti ea, înainte că Elijah să aibă timp să reacționeze.

Elijah o privi ciudat, aproape râzând.

-Klaus? Klaus e mort, Caroline! Ce te-a apucat?

Caroline simți că pică. Inima ei o luă la galop. Se așeză în genunchi, căci puterea de a sta în picioare i se micșorase de tot. Nu era posibil. De ce? De ce nu făcuse ca ea? De ce?

Caroline nu mai apucă să-i spună nimic lui Elijah. Se ridică și se îndepărtă alene, fără chef de viață. Totul părea pierdut. Inclusiv viața ei. Voia să moară cât de curând!

Se îndreptă cu pași greoi spre casa lui Bonnie, unde cele două fete o așteptau.

Caroline se aruncă în pat și începu să plângă. Nu vorbi, nici nu putea de altfel.

Bonnie și Elena râseră amândouă odată, iar Caroline se înfurie. Se ridică din pat și-și deschise ochii plini de lacrimi. Era nervoasă și nu avea nici cea mai mică idee de ce naiba fetele râdeau, în timp ce ea plângea. Se opri repede însă și schiță un zâmbet larg, când îl văzu pe Klaus în holul casei lui Bonnie. Îi venea să țipe, să râdă, să zbiere. Tot ce făcu însă fuse să se arunce în brațele lui, țipând și sărutându-l de un milion de ori. Nu-i venea să creadă! Era el, acolo, viu, cu ea. Supraviețuise!

-Ai reușit! țipă ea în cele din urmă.

-Datorită ție! râse el, sărutând-o din nou.

Klaus și Caroline ramaseră împreună pentru totdeauna. Klaus înțelesese că uneori, e bine să nu ai totul. Căci TOTUL se poate răzbuna pe tine într-o secundă.

THE END!