L-am văzut. Era chiar în fața mea, nu pot să cred. Bonnie chiar a reușit. Arăta așa perfect. Arăta ca… Klaus!

-Cine ești tu și de unde mă cunoști? mă întrebă el deodată.

Ahh, uitasem. Mă așteptasem să îmi sară în brațe, dar acum realizam că el de fapt nu mă cunoștea.

-Sunt Caroline. Mă vei cunoaște peste o mie de ani. Și ne vom îndrăgosti.

-O mie zici? Ești amuzantă. Cum crezi că voi trăi eu o mie de ani?

-Ai să vezi! râse Caroline.

-Și mai important… De ce ești îmbrăcată așa ciudat? Parcă ești goală! Haide, să-ți dăm niște haine! o îndemnă Klaus.

-Sigur… haine! șoptise Car.

-Caroline… Ea e sora mea Rebekah! Rebekah, ea e Caroline! făcuse el prezentările.

-Ooooo haide! Îți trebuie haine! spuse Bekah, trăgând-o după ea. Simt că vom deveni cele mai bune prietene. Ești tare drăguță! continuă Bekah.

-Aici te înșeli, blondo. În viitor, ne vom urî! o asigură Caroline, dar Bekah nu înțelesese nimic. Nici o interesa, de altfel.

În plus, era o altă Rebekah. Atât de drăguță, atât de fragilă. Era clar că transformarea o schimbase mult. Asta și faptul că urma să își petreacă o mie de ani într-un coșciug.

-Uite! Cred că asta îți va veni! spuse Bekah, scoțând o rochie lungă, roșie și simplă.

-Mersi! rostise Caroline, ducându-se să o probeze.

Klaus, deși abia o cunoscuse se îndrăgosti ușor, ușor de ea. Nu știa cine era și ce căuta dar… parcă o cunoștea de o viață. Era frumoasă, era specială. Și totuși, atât de diferită de ei toți. Cu părul atât de scurt, cu hainele alea… dacă se puteau numi haine. Pielea atât de albă, nearsă de soare. Era specială, clar.

Caroline îl plăcea și mai mult. Chiar dacă părul ăla era.. wow.. oribil de lung… tot îi plăcea. Era el. Klaus al ei. Și era om. Fără pic de ură și resentimente în el. Era bun, drăguț. Dar știa că nu avea cum să îl țină pe loc. Nu avea cum să evite să se transforme. Trebuia totuși, să evite să nu moară, iar pentru asta, el trebuia să afle tot adevărul.

-Klaus? Putem vorbi? șopti ea ușor, trăgându-l lângă un cort.

-Desigur. Am multe lucruri să te întreb.

-Uite, Klaus. Numele meu este Caroline Forbes și vin din viitor. Știu că o să mă crezi nebună, dar așa e. Să o luăm pe rând. Ai auzit de vampiri?

-Nu. Ce sunt ăia?

-Ahh, sigur că nu ai auzit. Nici nu au apărut încă. Primii sunteți voi, familia ta, Klaus. Tu, Elijah, Finn, Rebekah. Voi sunteți primii vampiri.

-De unde îi cunoști tu pe frații mei?

-Ți-am spus, vin din viitor. Acum mă crezi?

-Așa cred, sunt confuz.

-Știu. Uite, veți fi primii vampiri, transformați de mama voastră. Tu, ca fiind cel mai mare, vei fi și cel mai puternic. Din nefericire, chestia asta ți se cam urcă la cap. Și, nu devi cel mai prietenos vampir.

-Ce naiba sunt vampirii? întrebă Klaus nedumerit.

-Vârcolaci, vrăjitoare? De ei sigur ai auzit. Mama ta e o vrăjitoare.

-Știu asta, dar varcolacii ce mai sunt? Caroline, sunt confuz.

-Uite, ca și vrăjitoarele, vampirii și vârcolaci sunt alte creaturi. Dușmani de viață. De altfel, mușcătura unui vârcolac omoară vampirul, iar un țăruș înfipt în vârcolac, îl omoară. Înțelegi acum?

-Da. Ceea ce nu înțeleg este cum devin eu vampir.

-Mama și tatăl tău te vor transforma. Dar asta contează mai puțin. Revenind la subiect, cum îți spuneam, nu vei fi prea prietenos.

-Ce înseamnă asta?

-Că vei aspira la mai mult. Vei vrea să fi o altă creatură, mai puternică, hibrid. Iar pentru asta, vei încerca să omori pe toată lumea care îți stă în cale. Unul dintre ei se va întoarce totuși împotriva ta. Și.. te va omorî! spuse ea, tristă.

O durea. Și el observase asta.

-Vrei să spui că te-ai întors aici doar ca să mă ajuți pe mine să nu mor?

-Exact! respiră ușurată Caroline, mulțumită că se făcuse înțeleasă.

-Mulțumesc! Vom vedea noi cum! îi spuse el și o îmbrățișă.

Ceea ce Caroline nu știa era că, indiferent de ce vrei să schimbi, tot acolo vei ajunge!

___________________________

Autor: Bianca & Miky

Corector: Miky