Caroline’s POV: 

Ideea că el este mort mă omoară și pe mine, ușor, ușor. Chiar nu pot permite asta. Nu am cum să trăiesc fără el. M-am gândit atâta timp la ce am de făcut și cred că am reușit. Trebuie să mă întorc în trecut și să schimb ceva. Trebuie să fac cumva ca el să rămână în viață. Și chiar nu-mi pasă de riscuri. Am nevoie de o vrajă pentru ca Klaus al meu să revină printre noi!

Partea mai grea e de a o convinge pe Bonnie! Cum o pot face să mă ajute? Sunt sigură că pentru ea, Klaus nu înseamnă nimic dar… încercarea moarte n-are! Trebuie să fac ceva! Rapid! Nu-mi pot permite ca el să nu mai fie aici!

*Țrrr, țrrr*

-Bonnie, sunt eu Caro! Chiar am nevoie de tine. În cinci minute, la mine, ok?

-Dar Caro, e șase dimineața!! țipă iritată Bonnie.

-Asta e ceea ce contează cel mai puțin! E o chestie importantă, Bonn! se rugă de ea Caroline.

-Fie! spuse morăcănoasă Bonnie. Dar dacă nu e ceva cu adevărat important, o să vezi tu! o amenință Bonnie.

-Mersi, Bonnie! Încă ceva! Nu uita de cărțile cu vrăji. O să cam avem nevoie de ele.

-De toate?? întrebă disperată Bonnie. Ar trebui să vii să mă iei de acasă cu tancul.

-Doar câteva. Vrăji despre cum să călătorești în trecut!

– Cee?? În trecut?? Caroline, ce ai de gând să faci?

– Am de gând să lupt pentru ceea ce iubesc! Te aștept!

Și închise.

*

-Caroline! Ce naiba ai de gând să faci? intră Bonnie furioasă .

-Bonnie, nu avem timp! Ajută-mă! Trebuie să călătoresc în timp! Cam 1000 de ani! șopti ea nervoasă.

-Ai înnebunit? O mie de… -se opri Bonnie brusc – NU Caroline! Nici să nu te gândești! De ce ai vrea să faci una ca asta? întrebă Bonnie ușor nervoasă.

-Ți-am spus: lupt pentru ceea ce iubesc! Uite, știu că nu te interesează absolut deloc de Klaus și că ai impresia că e un om rău, dar moartea lui este cel mai urât lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Bonnie, trebuie să călătoresc în timp, să îl salvez.

-Nici măcar nu are logică ceea ce bolborosești tu pe acolo. Caroline, dacă vrei să îl readuci la viață, de ce nu călătorești cu o săptămână în urmă și gata? De ce cu o mie de ani?

-Pentru că mai presus de orice, vreau să îl cunosc pe Klaus cel uman. Pentru că știu că în sufletul lui există umanitate. Vreau să îl cunosc așa cum era, înainte ca soarta să îl distrugă și să îl transforme în ceea ce e acum. Sau ce a fost.

-Caro, riscurile sunt uriașe!

-La naiba cu riscurile Bonnie! Nu-mi pasă! se enervă Caroline.

-Caroline! Ai putea rămâne blocată acolo! șopti Bonnie.

-Bonnie, am nevoie doar de o săptămână! o rugă Caroline.

-Dacă lucrurile nu merg bine, te scot imediat de acolo! se lăsa Bonnie bătută.

-Da doamnă! rosti sarcastic Caroline.

-Trebuie să știi că…e foarte periculos! încercă Bonnie din nou.

-Și tu trebuie să știi că nu-mi pasă și că nu trebuie să spui nimănui! îi dădu peste nas Caroline.

Bonnie se lăsa bătută și îngenunche în fața unei cărți pe care, cu ajutorul unei vrăji rostite în latine, o deschise la o pagină galbenă, pe care erau scrise doar câteva rânduri. Își închise ochii și începu să recite ceva ce Caroline nu înțelegea. Nici măcar nu îi păsa. Dacă era ceva ce îi păsa, acela era faptul că urma să fie acolo, cu el.

Își simți capul vâjâind și clipi de câteva ori înainte să fie absorbită pur și simplu de .. ceva. Nici ea nu știa ce era. Părea a fi un portal minuscul, prin care totuși încăpea, iar acum era.. Unde naiba era? Își puse palmele pe față și căuta cu privirea orice om care ar putea-o ajuta. Pământul era rece, iar Caroline era în fața unui copac imens. Toată lumea era îmbrăcată ciudat, iar ea se află într-un fel de sat! Săbiile erau peste tot, iar din corturi ieșeau femei îmbrăcate în rochii lungi și bărbați îmbrăcați de luptă. Acela trebuia să fie locul! Era atât de fericită! Bonnie făcuse minuni. Nici măcar nu credea că este posibil așa ceva, dar iată! Era chiar acolo. Și mai avea de făcut un singur pas. Să îl găsească pe el. Nici măcar nu stătu prea mult pe gânduri, până când auzi un tânăr strigând în disperare numele celui pe care îl căuta și ea.

-Nikklaus!

-Aici!

Era vocea lui. O cunoștea atât de bine. Dintr-un cort ieși acolo un bărbat îmbrăcat în haine vechi și ponosite. Caroline își deschise involuntar gura și simți că trăiește din nou. Atunci strigă, fără să își dea seama:

Klaus?!

______________________________

Autori: Bianca si Miky

Corector: Miky