Când Elena ajunse acasă, Bonnie era deja acolo.

-Bonnie trebuie să vorbim! zise ea.

-Ce s-a întâmplat?

-Unde e Stefan?

-A spus că pleacă să vâneze pentru că ar avea nevoie de putere în noaptea asta. Elena, ce plănuiești în noaptea asta?

-Nimic de ce ar trebui să știi.

-Elena? E ceva ce ar trebui să aflu despre tine și Stefan? Ăsta e un inel cu adevărat frumos! spuse ea și îi ridica mâna.

-Nu. Asta e de la Klaus. Mi-a cerut să mă căsătoresc cu el.

-Ce?

-Chiar nu vreau să vorbesc despre asta acum. Bonnie, i-ai trimis lui Damon scrisoarea aia?

-Nu. Ai spus să i-o dau doar dacă se întâmplă ceva cu tine. De ce?

-Damon e aici.

-Ce? De unde știi? L-ai văzut?

-Nu, dar Carina da. În plus, am fost în fosta mea cameră și rupsese fotografiile cu mine și Stefan. Sau cu Carina și Stefan. În plus, a fost în camera Carinei și i-a dat un ursuleț.

-De ce face toate chestiile astea, așa, dintr-o dată?

-Nu știu, dar am impresia că are ceva de-a face cu Katherine.

-Ce ar putea face ei împreună? Ea nici nu e aici.

-Ba da. E și ea. Am văzut-o în pat cu Stefan noaptea trecută. Și mi-a spus că toți anii ăștia a fost cu Damon.

-Wow…

-Deci, poți să-mi dai scrisoarea înapoi. Nu mai e necesar să i-o dai, din moment ce e aici.

-Da, sigur. Bonnie luă scrisoarea din ghiozdan și i-o dădu Elenei.

-Mă duc să scap de asta. Mă întorc imediat să-ți dau și alte detalii pe care le mai vrei.

-Da. Ca motivul pentru care porți un inel de la Klaus pe deget.

Elena ieși din cameră.

____________________________________________________________

Elene se întoarse în cameră chiar în momentul în care Stefan intră la rândul său în casă.

-Hei Bonnie, Elena. Stefan își luă un pahar din bar.

-A mers bine vânătoarea? Ești pregătit pentru diseară? întrebă Elena.

-Da, sunt gata, spus el și își turnă puțin whiskey. M-am gândit la ce mi-ai cerut și o voi face.

-Bun. Totul merge bine.

-Cât despre vrăji, întrerupse Bonnie, Elena, nu cred că mă pot descurca. Știu vraja, doar că nu mă pot descurca singură. Mama mi-a spus că e nevoie de multă forță, iar eu nu cred că o pot acumula într-un timp atât de scurt. Mai am nevoie de o vrăjitoare. Chiar atunci clopoțelul a sunat.

-Ce zici de patru vrăjitoare? râse Elena.

-Ce?

-Ele sunt Cassie, Mellissa, Nicole și Pam. Pe ea cred că o știi. Ele sunt vrăjitoare și te vor ajuta cu plăcere.

-Voi sunteți vrăjitoare? Nu simt pic de magie în voi.

-Suntem un sabat. Lucrăm doar împreună, avem magie doar împreună. Ai părul Carinei, Elena?

-Peria ei e în camera ei. Mă duc să o iau.

-Nu, e ok. Oricum trebuie să mergem noi să facem vrăjile acolo. Bonnie, poți să aduci niște lumânări? întrebă politicoasă Pam.

-Aveți nevoie de ajutorul meu? întrebă Elena.

-Doar să ne arăți unde e camera.

-Merg eu cu ele. Tu du-te și spune-i lui Stefan despre Damon, spuse Bonnie.

___________________________________________________________

-Ce mai e cu Damon acum?

-E aici, Stefan.

-Nu, nu e. L-aș fi simțit. Până nu îl văd, nu cred că e aici.

-Carina l-a văzut și a vorbit cu el, Stefan. În plus el a fost în fosta mea cameră. Mi-a luat ursulețul și i l-a dat Carinei. Stefan a aruncat cu paharul de podea.

-La dracu cu Damon!

Și a dispărut. Elena a rămas singură în sufragerie. Știa că seara încă nu se terminase. Elena mai avea două sarcini de îndeplinit. Păcălirea lui Klaus cum că se va căsători cu el și permiterea lui Stefan să o transforme. Se îndreptă spre camera sa și intră în duș. Se uită câteva momente către degetul său. Se gândi că inelul nu era de la Klaus, ci de la Damon. Zâmbi. Și făcu ceea ce mereu făcea. Scrise pe oglinda aburită “Te iubesc, Damon”. Elena ieși din duș și se așeză în pat. Închise ochii puțin și se relaxă. Când îi deschise însă, îl văzu. Stătea acolo, pe pat, lângă ea, cu o scrisoare în mână. Era scrisoarea de la ea pentru el, pe care i-o dăduse lui Bonnie. El dispăru imediat. Lăsă în urma sa cuvintele “Și eu, Elena” pe oglindă. Elena se cutremură.

Se așeză în pat. Pentru prima oară după atâția ani îi putea simți parfumul în cameră. Îl putea simți pe el. Vroia să strige, să urle prin cameră. Să danseze. Să strige de nebunie “Mă iubește!”. Se așeză în pat, luă scrisoarea pe care i-o scrisese și o reciti:

Dragă Damon,

Dacă citești asta este pentru că lucrurile nu au mers așa cum am plănuit. Iar asta înseamnă că fata noastră are nevoie de tine. Știu că e greu pentru tine să înțelegi asta. Chiar dacă nici un vampir nu a avut vreun copil în ultimii 1000 de ani, exact asta e ceea ce vreau să îți spun. Fata noastră e prima. E vampir, Damon. Dacă ai vedea-o sigur ai recunoaște-o. Toată lumea a știut din primul minut în care au văzut-o că e a ta. Apropo, numele ei e Carina. Sper că îți place. Seamănă atât de mult cu tine. Ochii, părul, zâmbetul, totul.

Doamne, Damon! Mi-aș fi dorit să nu îți scriu asta acum. Ar fi trebuit să o scriu mai devreme. Dar nu am făcut-o. Pentru că mereu am crezut că te vei întoarce. Având în vedere că citești asta, înseamnă că sunt moartă. Așa că… Te-am iubit Damon. Te-am iubit atât de mult. Te rog, ai grijă de fata noastră și spune-i că tot ce am făcut a fost pentru ea.

Te voi iubi mereu,
Elena Gilbert.
Xoxo.