Viața e un montagne russe în care te urci alături de cine vrei. În final, însă, de coborât… cobori singur. Nimeni nu te mai ține de mână, nimeni nu mai râde alături de tine. Dar sfârștiul nici măcar nu mai contează atâta timp cât am avut întreaga călătorie, plină de palpitații. Sfârșitul e doar o formalitate. Sfârșitul n-are nicio valoare în fața drumului nostru.
Un drum pe parcursului căruia aproape că am atins cerul cu degetele de la mâini, dar și pământul cu picioarele. Un drum în care frica a răpus de multe ori orice altă emoție, dar și în care extazul a atins cotele perfectului.
Și oricum ar fi, e drumul nostru.
July 17, 2014 at 11:54 am
Frumos! Asa este!
July 17, 2014 at 7:49 pm
Mulțumesc 🙂
July 18, 2014 at 8:20 pm
M-ai făcut să plâng… .În momentul ăsta ai combinat două lucruri pe care nu le pot echilibra : faptul că ai fost directă şi emoţia transmisă.Eşti genială,mă bucur că am citit rândurile tale,superb! ❤
July 21, 2014 at 8:41 pm
Mulțumesc! :*