Damon se așeză în genunchi, cu o cutie în mână.

-Elena, te-am văzut ieri în rochie de mireasă. Arăți atât de bine. Am putut să îți aud inma cum bătea. O luase la galop. Știu că erai încântată, chiar dacă e vorba de o nuntă falsă. Damon deschise cutiuța, înăuntrul căreia se afla un inel micuț cu o piatră turcoaz. Știu că nu e o piatră atât de mare, ca aceea! spus el și arată spre inelul de la mâna stângă a Elenei. Dar ăsta are o valoare mai mare, zic eu! continuă el. Damon luă inelul și puse cutia pe podea. Îi înmână inelul, iar Elena se holbă la el.

-Arată ca inelul mamei mele, dar un pic mai diferit! spuse ea.

-Asta pentru că este al mamelor noastre. Am luat inelul mamei mele de la Stefan și pe al mamei tale de la Jeremy. Damon îi luă mâna Elenei și îi înlocui inelul de la Klaus, cu cel combinat. Ăsta e mai frumos! râse el. Nu mi-ai răspuns la întrebare: Îți vei petrece eternitatea cu mine, în calitate de soție? întrebă el ușor panicat.

Elena dădu din cap agitată și începu să țipe:

-Da, da, da, da ! Da, Damon! Vreau să fiu soția ta! țipă ea de fericire.

Damon o sărută. Cu atâta pasiune, cu atâta senzualitate.

-Noapte bună, Elena! spuse el mai apoi și deschise ușa.

-Unde crezi că pleci? țipă Elena confuză.

-Dorm pe canapea. Mâine te căsătorești cu Klaus, nu vreau să devină gelos, râse el.

-Nu. Încetează.

-Serios, Elena, ai nevoie să te relaxezi.

-Mă pot relaxa și cu tine.

-Elena, culcă-te, spuse el.

-Bine. Am așteptat cinci ani, iar acum mă trimiți la culcare, spuse ea și își scoase pulovereul, rămânând în sutien. E alegerea ta, spuse ea și își dădu și pantalonii jos. Dacă tu nu vrei..

Damon se holba la ea ca la o zeiță. Așa și era de altfel. Elena se îndreptă spre duș.

-Unde crezi că pleci? întrebă el, trăgând-o de mână.

-Să mă relaxez, singură! râse ea.

Damon o sărută cu toată ființa lui. Îi lipsise atât de mult. O dorise atât de mult.

-Credeam că vrei să mai aștepți! râse ea.

-Șșșt, spuse el și se mută cu buzele pe gâtul ei. Ca și cum chiar aș vrea să aștept! râse el.

Damon se opri si se dadu un pas in spate, uitandu-se in chii ei.

-Te iubesc, Elena.

A sărutat-o ușor. Elena putea simți peretele în spatele ei. Se rezemă de el și își încolăci picioarele de talia lui, în timp ce mâinile ei se jucau în părul lui ciufulit. Damon o aruncă în pat.

_________________________________________________________________

Elena îi desena cerculețe pe piept lui Damon când ușa se deschise și Damon fuse aruncat în aer de doi hibrizi. În ușă se ivi Klaus.

-Cum îndrăznești să te culci cu altul, chiar în seara de dinaintea căsătoriei? întrebă el aspru. Chiar crezi că Damon vine în acest oraș din nou și eu nu știu?

-Iartă-mă, Klaus! se rugă Elena.

-Omorâți-l! le strigă Klaus hibrizilor.

-Nu! zbieră Elena și mai tare. Te rog, Klaus. Fac orice. Poți să mă și constrângi să-l uit. Fac orice, dar nu-l omorî. Te rog. Constrânge-mă și voi pleca chiar acum cu tine. Doar lasă-i în pace. Lasă-i pe Damon și Carina în pace și ia-mă pe mine cu tine.

-Katherine, du-te și ia-o, te rog.

Katherine intră în camera Carinei.

-Ce îi faci? zbieră Elena cu ură.

-M-ai trădat, iar acum vreau să îți arăt că nu o vei mai face încă o dată. Trebuie să plătești pentru ce ai făcut.

-Nu, Klaus, nu! Nu fata mea. Nu o băga în asta. Katherine, cum ai putut? țipă Elena cu toate forțele ei.

-Omoară-mă pe mine, Klaus! țipă și Damon. Dacă vrei să o faci pe Elena să sufere, omoară-mă pe mine.

-Cam așa voi face. Doar că te voi omorî pe tine și pe Carina. Și nu o voi constrânge pe Elena să uite, ca să își amintească mereu ce se întâmplă când mă trădează. Dar prima dată, trebuie să îți ofer onoarea de a-ți vedea fata cum moare.

Klaus o luă pe Carina de la Katherine, după care o împinse pe Elena, care căzu pe podea. Carina începu să plângă.

-E ok, scumpo. Nu o să pățești nimic! îi șopti Damon, în timp ce îi dădea cu piciorul în stomac unui hibrid.

Elena se ridică de pe podea și fugi către fiica sa, însă fu împinsă iar la podea de către Klaus. Acesta își apropie dinții de gâtul micuței, își scoase caninii și îi capsă pielea fragedă. Apoi el dădu drumul unui țipăt. Elena se ridică iar de pe podea , iar de data asta Klaus nu o mai împinse. În plus, îi dădu drumul Carinei, care alergă către Elena plângând. Klaus se prăbuși la pământ.

-Ce se întâmplă? Ce este ea? zbieră Klaus abia răsuflând.

Speriați, hibrizii și Katherine au ieșit pe geam repede. Damon sări la Carina și îi spuse:

-Bea asta. Își mușcă încheietura și i-o apropie de buze.

-Damon, s-a vindecat deja, spuse Elena și o strânse în brațe pe micuță. Uite!

Într-adevăr. Rana nu mai era acolo.

-Ce s-a întâmplat? întrebă iar Klaus.

Damon se aruncă peste el și îi dădu un picior în gură, apoi în stomac.

-Nu o să crezi asta!

-Ce? întrebă Elena.

-E om. Îi pot simți inima.  Sângele Carinei l-a transformat în om.

-Ești ok iubito? întrebă Elena.

-Așa cred, mami.

Elena răsuflă ușurată.

În câteva minute Damon era înapoi.

-Ce ai făcut cu el? întrebă ea.

-L-am băgat în pivniță și am chemat-o pe Bonnie să facă vraja.

-E nevoie de Meredith?

-De ce?

-E doctorul Carinei, ar trebui să o vadă.

-Ok, du-te și sun-o. Rămân eu cu ea.

Elena se duse și o sună pe Meredith. Când se întoarse îl văzu pe Damon holbându-se la Carina.

-Meredith e pe drum. Damon, ce s-a întâmplat?

-E… magică! zise el uimit. Uită-te la ea. Doarme ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Nu e om, Damon. Știu că nu e.

-Dar inima ei…

-Timpul ne va spune ce e, Damon!

-Bonnie e aici cu Kol. Cred că ar trebui să coborâm.

_______________________________________________________________

Damon și Elena le-au explicat lui Kol și Bonnie ce s-a întâmplat. Cei patru au coborât în pivniță, unde Klaus stătea legat cu niște lanțuri pe podea.

-De ce sunt om? Ce mi-a făcut puștoaica aia? Cum m-a putut transforma ea? țipă el cu ultimele puteri.

-Deci sângele Carinei i-a făcut asta? întrebă Kol.

-Da. Și știu că acum Carina reprezintă un pericol pentru familia ta, dar te rog să nu îi faci nimic. Ea nu va răni pe nimeni.

-Știu. Știu, Elena. Nu o să mă ating de prințesă. Nici nu pot! râse el.

-Elena, vreau să te rog ceva, spuse Bonnie.

-Orice, răspunse ea.

-Aș cam avea nevoie de sângele Carinei pentru Abby.

-Adică vrei să o las pe mama ta să îmi muște fata ca să o transforme într-un om?

-Elena, așteaptă. Ascultă-mă înainte să îi iei capul lui Bonnie! râse din nou Kol. Nu e nevoie să o muște pe Carina. Meredith îi poate lua puțin sânge din corp și i-l poate da să îl bea. Te rugăm. Abby nu a vrut niciodată să fie vampir. De ce să nu îi dăm șansa să trăiască iar dacă avem posibilitatea?

-Ok. Acum, ce facem cu Klaus?

-Păi, o să fac o vrajă simplă, până găsesc o vrajă bună pentru a scăpa definitiv de el.

-Deci trebuie să îl țineți aici, spuse și Kol. Nu uitați că e om acum. Are nevoi umane.

-Super, acum el e prizonierul meu! râse Elena. Cred că asta chiar va fi distractiv! spuse ea și se îndepărtă de el.

-Eu nu-i aduc supă la guriță! râse și Damon.

_______________________________________________________________

Meredith se apropie de Carina și zâmbi.

-E ok. Nu este deloc speriată, nu are absolut nimic. Nici măcar nu are urma de unde a mușcat-o Klaus. Și încă este om, zâmbi ea. Am și luat puțin sânge pentru Abby. Meredith îi înmână sângele lui Bonnie. E mai mult decât suficient! I-am mai luat și sânge pentru a face un test să aflăm ce este. Dar îți spun, Elena, nu se vindecă ca un vampir. Vrei să îi facem testul sau nu?

-Nu e nevoie, Meredith. Nu vreau să se afle în întreaga lume ce este. Vom afla noi mai devreme sau mai târziu. Mulțumesc oricum pentru tot!

______________________________________________________________

Câteva săptămâni mai târziu, cu toții au decis să îl dea pe Klaus pe mâna poliției. La urma urmei era un criminal, plus că acum eram om. Elena urma să se căsătorească și de data asta era vorba despre o nuntă adevărată. Nu îi venea să creadă. Întreaga pensiune era îmbrăcată ca de sărbătoare și toții invitații erau deja acolo. Peste doar câteva ore urma să fie soția Domnului Damon Salvatore.

Înainte de nuntă, ea se duse în camera lui. Nu îl văzuse deloc în ziua aia.

-Damon, ce faci? întrebă ea sărutându-l.

-Bine. Părea panicat. De fapt nu știa cum să-i dea vestea. O să avem un copil! spuse el în cele din urmă emoționat.

-Serios? întrebă Elena și mai emoționată.

-Yep. Dacă nu mă crezi, putem face un test.

-Te cred! Și totuși nu pot să cred. Carina va avea un frățior.

-Sper să fie băiat, căci dacă nu, va trebui să mai încercăm o dată! râse el ironic.

-Sper să fie un băiat, iar apoi îmi vreau eternitatea. Mă vei transforma? întrebă ea.

-Glumești?

-Nu.

-Sigur că da! spuse el luându-o în brațe și sărutând-o pasional. Gata cu asta! E timpul să devi Elena Salvatore. Să mergem! spuse el și își aranjă cravata.

_____________________________________________________________

Opt luni și jumătate mai târziu, Elena dădea naștere unui băiat cu ochii albaștrii, cu părul de culoarea penei corbului, pe care l-au numit Damon Stefan Slavatore.

THE END!