Damon conducea înapoi spre casă cu cele două fete. Vorbea cu Carina, însă privirea îi era ațintită pe Elena, care privea pierdută pe geam. Știa la ce se gândea. La un plan de a scăpa de Klaus. O lăsese singură, acum era timpul să o ajute. Nu o putea pierde acum, când se întorsese să aibă o viață frumoasă împreună.

-Am ajuns, iubitelor! Damon se aruncă din mașină și se duse să îi deschidă ușa Elenei. Își întinse mână către ea și o prinse de umăr.

-Mersi, Damon! spuse Elena zâmbind.

Damon se întoarse în spatele mașinii și o luă pe Carina în brațe. Au mers în casă, vorbind despre cursurile de cai ale Carinei și despre cină, ca o familie normală. Însă Damon o putea vedea pe Elena. Deși vorbea cu ei și zâmbea, nu era acolo. Se gândea în altă parte. La Klaus și planul ei.

Elena se așeză pe canapea și îi privi. Era atât de fericită că erau iar, împreună. Damon se juca cu Carina. O lacrimă i s-a prelins pe obraz. Damon își scoase telefonul și o sună pe Bonnie. Elena o auzea cum bolborosește ceva, însă nu înțelegea ce.

-Ce s-a întâmplat, Damon?

-Avem nevoie de un plan. Tu nu te căsătorești cu Klaus.

-Damon, aș prefera să mor decât să mă căsătoresc cu Klaus. Nu vreau să mă căsătoresc cu el. Niciodată nu am vrut asta.

-Știu. Acum trebuie să așteptăm. Să sperăm că vrăjitoarele vor găsi ceva.

__________________________________________________________________________

În mai puțin de o oră Stefan, Caroline, Kol, Bonnie, Jeremy, Pam și surorile ei erau acolo.

-Wow Damon. Toți actorii sunt aici. Tot ce ne mai lipsește este Scooby Doo! glumi Stefan.

-Amuzant Stefan. Dar nu avem timp de așa ceva. Trebuie să găsim un plan. Și transformarea Elenei într-un vampir este eliminată din prima. Nu e o opțiune! spuse Damon uitându-se urât la Stefan. Kol, ați găsit ceva? continuă el.

-Nu. Singura slăbiciune a lui Klaus este familia.

Bonnie răsfoia de zor o carte veche.

-Aici! E o vrajă a iubirii. Îl putem facem să se îndrăgostească de altcineva.

-Bun. Avem voluntari? râse Damon.

-Caroline! țipă Elena. Ea vrea o jucărie, râse ea.

-În nici un caz. Nu îi pot face față. E prea obsedat! râse ea.

-Ok. Fără vrăji cu dragoste! spuse Bonnie și începu să răsfoiască din nou cartea. Ce ziceți despre o vrajă de adormire? Cassie a spus că avem forță să o facem. Suntem cinci.

-Asta ar putea să meargă, spuse Pam.

-Dacă îl facem să adoarmă ceva timp, îl putem închide într-un mormânt! adaugă Bonnie fericită.

-Crezi că aveți destulă forță încât să îl închideți într-un mormânt? întrebă Elena.

-Sigur. Va fi chiar ușor. E o vrajă ușoară, iar noi suntem multe.

-Când e cel mai bine să faceți vraja de adormire? o întrebă Jeremy pe Pam.

-Când nu este pregătit pentru atac. În cel mai slab moment al său.

-După nuntă, când se presupune că ar trebui să fac dragoste cu el! spuse Elena rușinată, cu fața în pământ.

O liniște de mormânt se așternu în cameră. Cassie o întrerupse.

-E perfect. O vom face de afară, exact în momentul în care voi doi veți fi în pat. Nu se va aștepta la asta.

-Nu! strigă Damon. Nu!

Elena se îndreptă spre el.

-E ok! Nu o să aibă timp să se apropie de mine. Fetele se vor grăbi! spuse ea și își puse mâinile peste umerii lui.

-Nu, nu vreau ca mâinile lui să te atingă. Damon se îndepărtă de Elena.

-Lucrați la vrajă fetelor. Mulțumesc mult pentru ajutor. Trebuie să mă duc la culcare, având în vedere că mâine urmează să mă mărit.

Elena îl sărută pe obraz pe Jeremy și își luă la revedere de la ceilalți. Și merse în cameră. Fără să zică ceva, Damon merse după ea.

________________________________________________________________________

-Elena, stai!

-Ce e, Damon? Planul ăsta o să meargă. E cel mai bun pe care îl avem.

-Știu că este. Și știu că o să meargă. Dar ideea că te-ar putea atinge mă înnebunește.

-Păi, bănuiesc că vei înțelege cum m-am simțit eu. Și cum încă mă simt, știind că tu ai fost în tot acest timp cu Katherine, te-ai culcat cu ea, iar eu stăteam aici, plângând ca să te întorci. Nu putea să creadă tot ce spusese. Își dorea să își ia cuvintele înapoi, la fel de repede cum le spusese. El doar încerca să o protejeze. O iubea și nu putea suporta ideea că altul ar fi putut să o atingă. Iar ea îi reproșase asta. Aștepta să țipe, să explodeze. Așa făcea mereu când Elena încerca să îl rănească din cuvinte. Dar de data asta nu era așa. De data asta, era foarte calm, pentru că știa că Elena avea dreptate.

-Îmi pare rău, Elena.

Elena merse lângă el.

-Nu, Damon. Mie îmi pare rău. Asta a fost dureros și urât din partea mea și nu ar fi trebuit să o spun. Niciodată.

-Dar este adevărat. Am pretins că te iubesc acum patru ani. Am pretins că te iubesc încă din moementul în care mi-am dat seama că nu ești Katherine. Dar nu este așa. Nu te iubeam. Iubeam doar faptul că semănai cu ea. Și asta nu m-a oprit să te rănesc, să plec ca să fiu cu ea. Pentru că pe ea o iubeam de fapt. Îmi pare rău Elena. Ceea ce trebuie să știi este că acum chiar te iubesc. Cu adevărat. Damon se apropie de ea. Te iubesc Elena și nu vreau să te rănesc din nou. Ești singura cu care aș vrea să îmi petrec restul vieții. Îmi faci marea onoare de a fi soția mea? întrebă el rușinat.