-Doar o secundă, te rugăm! spuse Damon și îi închise ușa în față fetei cu planurile.

-Nu am ajuns la această parte pentru că ai adormit. Deci nu mi-ai spus de ce te căsătorești cu Klaus. De fapt, nu o să te căsătorești. Spune-mi doar de ce crezi că vei face asta.

-Damon, nu o putem lăsa acolo. Lasă-mă să termin asta și apoi vom vorbi. Ai făcut deja prea multe, oprindu-l pe Stefan din a mă transforma, cu care apropo, nu am vorbit pentru că am adormit. Elena merse la ușă și îi deschise. Scuze, fratele meu nu se poartă foarte drăguț. Elena îi făcu un semn lui Damon. Intră! adaugă ea către fata blondă de la ușă, arătându-i sufrageria. E ok aici?

-Da, e perfect! spuse tânăra. Numele meu este Vanessa, va voi planifica nunta în cel mai mic detaliu, pentru ca acest moment special din viața dumneavoastră să fie de neuitat.

Femeia se așeză pe canapea și începu să deschidă tot mai multe cărți. Apoi își înșiră niște carduri pe masă. Chiar atunci se mai auzi o bătaie în ușă.

-Nu-ți face griji, surioară! zise Damon apropiindu-se de ușă. În tonul lui se putea simți râsul, stăpânit totuși bine.

Sufrageria fu invadată de mai multe persoane care țineau în mâini platouri cu fursecuri, clătite, prăjituri și torturi. Damon se uită curios la ei, în timp ce Elena părea să aleagă dintre ele.

-Da, ăsta e perfect. Nu, prea multă ciocolată. Astea sunt ok.

-Și florile? Și aranjamentul? întrebă un puști.

-Florile astea sunt ok. Aranjamentul…

Damon o auzea cum bolborosește ceva și zâmbește în același timp.

-Rochia asta sau asta? întrebă același puști.

-Asta e perfectă.

În două minute, Elena era gata. Arăta superb. Damon rămase șocat.

-Wow mami! Arăți ca o prințesă. Tu și tati vă căsătoriți? întrebă Carina intrând în sufragerie.

Elena nu știa ce să zică.

-Doar probez câteva. Să văd cum îmi stă. Ști că ador rochiile.

Damon îi putea auzi bătăile inimii încetinind ușor, ușor, de emoție. Era atât de fericit. Ca și cum ar fi fost nunta lor. Nu a mai putut suporta asta. A dat cu ușa și a ieșit din casă.

______________________________________________________________________

Elena decisese totul pentru nunta ei falsă cu Klaus. Carina plecase la lecțiile de călărie, iar ea stătea singură în sufragerie, când a auzit ușa deschizându-se.

-Damon, unde ai fost?

-Nu, scuze. Sunt doar eu! spuse Stefan. Deci, am auzit că vrei să îmi înfigi o țepușă în inimă.

-Vreau doar să știu de ce, Stefan.

-Nu credeam că e bun pentru tine. Nu credeam că e îndeajuns de bun pentru tine și Carina. Am crezut că eu te-aș face mai fericită. Am crezut că vei învăța să mă iubești. Dar acum realizez cât de egoist m-a făcut acest lucru. Îmi cer scuze Elena. Îmi cer scuze și în fața lui Damon, pentru că l-am luat în toți acești ani de lângă fata lui. Apropo, unde e?

-Nu știu. Planificatorul nunții a venit, el s-a enervat și a plecat.

-Încă vrei să te mai căsătorești cu Klaus?

-Nu. Nu am vrut niciodată asta. Am vrut să mă transformi că vraja să funcționeze, Carina să fie în siguranță și eu să plec de aici. Acum, nu știu ce să mai fac. Am nevoie de ceva timp ca să plănuiesc iar ceva.

-Realizezi că mâine ar trebui să te căsătorești cu el, nu?

-Da. Elena își scoase telefonul.

-Pe cine suni?

-Bonnie.

Telefonul sună de două ori și Bonnie răspunse.

-Bună Elena.

-Hei, Bonnie.

-Credeam că trebuie să ne vedem aseară.

-Scuze, poveste lungă. Damon s-a întors și a trebuit să vorbesc cu el.

-Știu că s-a întors.

-De unde știi?

-Tocmai a plecat de aici.

-De ce a fost Damon la tine?

-A avut nevoie de mine să îi fac o conexiune cu Alaric. Știi tu, au fost prieteni.

-Oh. E ok. Vroiam doar să mă asigur că vrăjile au mers.

-Da. Doar familia ei poate intra în camera sa, iar cel ce o va atinge și nu va fi din familia sa, va fi grav rănit.

-Super. Mersi mult. Ai grijă de tine.

-Și tu.

-Te iubesc.

-Și eu.

Când telefonul se afla pe masă, Damon a intrat în cameră.

-Damon, tu ești?

-Yep. Unde e Carina?

-La cursurile de călărie.

-Bun, putem vorbi despre planurile tale acum. Deci, când ai de gând să te “căsătorești” cu Klaus? întrebă el, mimând ghilimelele.

-Mâine după-amiază.

-De ce?

-Damon, trebuie să mă transformi. Acum. Se apropie de el.

-Nu te transform Elena. Nu e ceea ce vrei.

-Dacă fata mea e un vampir, asta e ceea ce vreau.

-Carina nu e un vampir. E o umană.

-Nu chiar. Este un vampir în devenire. Atunci când se lovește, rana i se vindecă, doar că un pic cam lent.

-Nu te transform, deci scoate-ți asta din cap. Și dacă Stefan va încerca din nou să te tranforme va ajunge cu capul de asfalt.

-Și ce altceva am putea face?

-Nu știu. Care era planul tău? Să devii un vampir pentru ca vrăjile să funcționeze și apoi să fugi, ca o nebună? Și să te ascunzi de el toată viața?

-Da. În plus, împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Carina va fi protejată și Klaus nu mă va putea folosi ca să își creeze copii, hibrizi. Plus că aș avea o șansă în plus, dacă nu aș fi umană.

-Oricum te va omorî. Și nu împuști nici un iepure pentru că tu vei muri, iar Carina va rămâne fără părinți.

-Am avut și pentru asta un plan.

-Mda, scrisoarea aia? Haide, Elena, ești mai bună de atât.

-Nu pot să fac altceva. Nu vreau să mă mai joc cu Klaus.

-Elena, nu acum. Nu când m-am întors. Va fi bine, ok? Damon îi luă capul între palmele sale.

-D-asta vreau să mă transformi, Damon.

-Dacă am de gând să te transform, te voi transforma ca să ne petrecem eternitatea împreună, nu ca să te omoare Klaus cinci minute mai târziu.

-Damon.

-Știu, Elena. Ai nevoie de timp ca să te gândești. Iar eu am tot timpul din lume. Dar tu nu îl ai. Pentru că vei îmbătrâni, iar babele nu mai sunt sexy! râse Damon. Păi, văd că nu am ajuns la nici un consens, așa că ar trebui să ne luăm fata de la cursuri. Elena zâmbi și Damon o luă de mână, deschizându-i ușa. După dumneavoastră, domnișoară Gilbert! spuse el amabil. Dar Elena se opri.

-Credeam că ești supărat pe mine. Nu mai face pe drăguțul! râse ea.

-Nu am fost niciodată supărat pe tine. Damon o sărută și urcară în mașină. Erau doar ei doi, împreună.