Elena s-a îmbrăcat și a coborât în sufragerie. Aproape că țipa de fericire când îl văzu acolo, în fața șemineului, cu paharul de coniac în mână. Nu știa cât stătuse așa, analizându-l.

-Elena! spuse el și Elena se trezi la realitate. Nici măcar nu se întorsese să o vadă, semn că știuse că fusese acolo. Nu mai plec nicăieri, așa că nu e nevoie să mă analizezi așa mult de odată.

-Știu. Dar tu nu știi de câte ori mi-am dorit să cobor pe scările alea și să te văd aici. Luă loc pe canapea, lângă el.

Damon se întoarse către ea și îi văzu fața plină de lacrimi.

-Îmi pare rău. Îmi pare atât de rău că am plecat. Ar fi trebuit să rămân, spuse el și se așeză în fața ei.

-Nu te condamn că ai plecat, doar că mi-a fost dor de tine. Dar trebuie să-mi spui ceva: Ai fost tot acest timp cu Katherine? Damon îi putea vedea durerea din ochi.

-Elena! Damon se apropie ușor de ea, atingându-i piciorul. L-am sunat pe Stefan după ce s-a născut Carina, însă el mi-a spus că este prea devreme și că încă nu știe nimic, dar cu siguranță nu este om. M-a durut să aud asta. Atunci te-am vrut cel mai mult, dar te-am confundat cu Katherine. Damon se apropie și mai mult de Elena și îi șterse o lacrimă de pe față. Tot ce am vrut era ca durerea să se oprească. Nu vroiam să mai simt asta, vroiam să mă arunc în brațele tale. Ale TALE, Elena. În același timp vroiam să te rănesc. Credeam că nu e copilul meu, așa că am vrut să te rănesc. Am intrat în capul lui Katherine, crezând în continuare că ești tu și am rănit-o, chiar dacă înăuntrul meu încă te vroiam. Vroiam să fiu cu tine și în același timp să te rănesc.

-De ce, Damon?

-Pentru că eu chiar am crezut că m-ai înșelat. Nu m-am gândit nici un moment că cel care mă înșela era de fapt fratele meu.

-Cum te-a trădat Stefan?

Elena se uită confuză la Damon.

-Arăta exact ca mine, Elena. Oricine mă cunoștea și o vedea pe ea realiza că era a mea. Damon se ridică, părea nervos acum. Elena se ridică după el, încercând să îl oprească.

-A fost o greșeală. Nu și-a dat seama.

-Da? Și apoi, când Carina avea 2 ani și l-am sunat, de ce mi-a spus că e a lui Matt? Nici atunci nu realizaze adevărul? Și atunci a fost o greșeală?

Damon se uită la ea. Fața sa exprima durere, ură, nervozitate. Elena doar se uită la el.

-De ce a făcut asta? Doar știa cât de mult sufăr după tine și cât de mult vreau să te întorci. M-a auzit și văzut în fiecare noapte cum plângeam. De ce? De ce a vrut să te îndepărteze de mine?

Fața Elenei era plină de lacrimi. Damon se duse către ea și o luă în brațe, punându-și mâinile în jurul taliei ei.

-Nu știu, Elena. Dar vom afla.

Damon îi ridică bărbia și îi lipi buzele de ale sale.

-Nu contează unde am fost Elena. Oriunde am fost, m-am gândit la tine. Te iubesc. Și o sărută, ușor pe buzele sale moi.

-Și eu te iubesc, spuse ea și își rezemă capul de piepul lui. După care adormi.

____________________________________________________________________

-Neața, frate! spuse Damon și se așeză pe canapea, lângă Elena -care încă dormea- bând dintr-un pahar de sânge.

-Damon?! Ești încă aici? întrebă Stefan mirat, dar într-un fel deznădăjduit.

-Sigur că încă mai sunt aici. Asta e casa mea. Aici e familia mea. Fata mea, soția mea. Și, ce te-ai gândit? întrebă el arătând spre Elena.

-Haide, Damon! Ce fel de tată ai fost? Ți-ai lăsat familia și ai plecat. Și singurul care a avut grijă de ele am fost eu! îi reproșă el. În timp ce tu erai cu Katherine. Ți-am zis să te introci, dar nu, te-a durut în fund de familia ta. Și acum îmi spui că te-ai întors la ele?

Damon începu să râdă.

-Cât de departe poți ajunge cu asta? Nu e ca și cum m-ai fi mințit ca să rămâi cu ele, nu?

-Nu îți spun că am încetat să o iubesc pe Elena, pentru că nu-i așa. Și da, o iubesc pe Carina, dar nu am pretins niciodată că aș fi tatăl ei. Ea a știut dintotdeauna cine-i tatăl ei. Nu am mințit-o cu asta.

-Nu, tu ai ales să mă minți pe mine.

-Da, am ales să te mint pe tine. Și tu poți alege să mă ierți sau nu. Dar trebuie să lucrăm împreună ca să o apărăm pe Elena.

Damon luă o ultimă gură de sânge din pahar și îl puse pe masă.

-Am ales să nu te iert, nici să te omor, doar să lucrăm împreună. Dar nu te voi proteja pe tine de Elena când se trezește, pentru că știe totul. Acum, mă duc să îmi iau fata și să îi spun cu exactitate cine-i Stephy al ei.

___________________________________________________________________

Elena se trezi pe canapea. Nu realizase cât de obosită fusese. Nici măcar nu își amintea când adormise. Elena auzi râsete din bucătărie. Când ajunse acolo, fu surprinsă să îi vadă pe Damon și Carina, pregătind micul dejun.

-Neața, iubito. Masa e gata.

-Neața, Damon. Neața, iubito. Elena o sărută pe Carina pe frunte. Te-a luat tati de la unchiul Jeremy?

-Da. Asta înseamnă că nu mai ești supărată că tati s-a întors?

-Nu, scumpo. Sunt foarte fericită că tati e aici. Elena își turnă o ceașca de cafea.

-Elena, Ștefan e sus. Cred că vrei să vorbești cu el.

Elena clatină din cap.

-Nu.

-Dar gândește-te! Ce poate face Carina fără Stephy al ei? râse Damon.

Elena nu mai avu timp să răspundă, pentru că soneria sună.

-Mă întreb cine e, spuse ea.

-Mă duc eu! spuse Damon. Și zbură până la ușă. Hmm, Elena, e pentru tine.

-Nu aștept pe nimeni. Elena rămase în stare de șoc când realiză. Uitase de el. Uitase că era ziua planurilor de nuntă.