Bonnie’s Pov:

Nu, ei nu înțelegeau nimic. Dar dacă ei nu vroiau să fie de bunăvoie împreună, eu aveam să acționez. Ceea ce mă făcea să fiu și mai curajoasă în drumul meu spre succes, era faptul că îi simțisem inima Elenei cum bătea când se afla lângă el, și a lui Damon când se afla lângă ea. Era clar că erau făcuți unul pentru altul, din moment ce inimile lor nu mai aveau puls când distanța dintre ei era de maxim trei metri. Gata cu vorbele, Elena trebuie să spună un micuț “da”, când Damon-habar nu am cum- o va întreba dacă vrea să fie cu el. Plan rezolvat, Bonn, ți-am zis eu că ești deșteaptă!

Mda, mă îmbărbătam singură, chiar dacă nu aveam nici cea mai mică idee ce trebuia să fac ca să îi aduc pe ăștia împreună. Elena plecase de la mine, imediat ce Damon dispăruse. Eram singură, reflectând asupra lucrurilor, când telefonul îmi vibrase puternic. Șapte mesaje și două apelului de la… Elena. Se pare că fusesem prea ocupată cu noul meu plan, să-l numim planul B, că nici nu auzisem telefonul. Mă întreb ce se întâmpla.

-Ce arde? am întrebat eu după ce de la capătul celălalt s-a auzit un “Alo”.

-Puteam să și mor, că tu ai telefon degeaba. Vroiam doar să îți zic să vii la mine. Trebuie să vorbim!

-Dar ai plecat acum cinci minute de aici, m-am plâns eu.

-Destule cât să îți simt lipsa, râse ea.

Era clar că era o tâmpenie pentru care mă chemase, dar nu avea sens să mai refuz.

-În cinci minute sunt la tine! am anunțat-o eu după care am apăsat pe butonul roșu.

*Cioc cioc*

-Bonnie, intră. Elena e în camera ei.

-Damon?

Mi-a zâmbit. Ce naiba făceau ăștia doi? Pentru că dacă vroiau să se joace cu mine, nu le ieșea.

Am urcat în grabă scările, apăsând cu puterea pe clanța micuță din lemn alb a camerei Elenei.

-Cred că glumești! am spus eu.

-Cu ce să glumesc? întrebă ea, parcă neștiind că Damon era jos, în propria ei casă.

-Nu te preface că nu știi. Ce caută el aici?

-A, în legătură cu asta…

Nu termină ce avea de spus, că Damon se instală în fața camerei, zâmbind ușor.

-Bonn, vrei să fii cu mine?

Să ce? M-am înecat cu.. salivă? Da, m-am înecat cu aer, sau poate salivă.

-Cred că ai înțeles greșit, Damon.

-Iau asta ca pe un da categoric?

-Terminați dracu cu glumele astea proaste! Ok, eram un pachet de nervi, simțeam că rădăcinile ieșeau din pământ și aveam să explodez din secundă în secundă. Înțeleg că vreți să vă răzbunați pe mine, că am încercat să vă aduc împreună, dar asta întrece orice măsură. M-am întors pe călcâie și m-am îndreptat spre ușă. Damon s-a pus în fața mea, oprindu-mă.

-Mică, rea, furioasă și…

-Dă-te din calea mea sau o să…

-O să ce? mă întrerupse el.

M-am concentrat asupra unei vrăji vechi și am zâmbit când am văzut că duce mâinile la cap, suportând o durere foarte mare. S-a dat imediat din fața ușii și am ieșit. Ce credeau ei? Că se pot pune cu Bonnie Bennet?