Casa s-a zbuciumat, iar vorbele mele au ieșit mai tare decât m-aș fi așteptat. Mi-am plecat capul, dar l-am ridicat imediat ce am văzut că răspunsul ei întârzie. Da, o comisesem și știam, dar aveam să aflu ce era puștoaica asta.

-Ce ești? am repetat eu mai tăios și mai apăsat.

-Ce ești tu? a întrebat ea pe un ton ridicat, accentuând cuvintele cu grijă.

Bonnie se uita la noi ca la niște ciudați.

-Tu știi totul, așa-i? Ști ce e ea, ce sunt eu, ști totul, nu-i așa? Vrăjitoare mică și…

-Nu o insulta! țipă Elena la mine.

Clar în casa aia era o nervozitate maximă care se simțea și în aer. Am hotărât să las tonul mai jos, convins că ăsta era singurul mod prin care puteam afla ce vroiam.

-Da, știu totul! a răspuns Bonnie calmă.

-Și de ce nu ne spui? urlă Elena, înainte că eu să am puterea să reacționez.

S-a așezat pe pat, punându-și o pernă pe picioare.

-Nu pot să vă spun, pentru că este împotriva naturii ca voi să fiți împreună. Dar, eu am datoria să vă fac să fiți împreună, din moment ce vraja mi-a arătat că sunteți sufletul pereche.

-Ce vrajă? am întrebat. Eram zbuciumat, habar nu am despre ce natură și echilibru vorbea.

-Damon, Elena m-a pus să fac o vrajă, pentru a afla cine este sufletul ei pereche. Acum, nu trebuie să mai evidențiez că sunt vrăjitoare, pentru că văd că ai simțit singur, probabil de când ai intrat în casă, cum am făcut și eu cu tine.

Am dat din cap.

-Vraja despre care îți spuneam, continuă ea clar și răspicat, te-a arătat pe tine. Tu ești sufletul pereche al Elenei. Însă, tu ești un vampir, iar ea un Original, ceea ce este împotriva naturii.

Am rămas cu gura căscată. Îi spuneam eu până acum “puștoaică”, dar tipa asta era de zece ori mai puternică decât mine și oricând ar fi dorit, mi-ar fi putut muta capul de pe umeri, la fel cum puteam face eu cu o ușă din țâțâni.

Elena’s Pov:

Vampir? La dracu! Acum chiar este imposibil să mai fiu cu el. Și chiar îmi plăcea de el. Bravo, Elena, mai bifează un “văzut” în lista ta de prieteni pe care-i vrei, dar nu-i poți avea.

Damon’s Pov:

-I-I-Îmi pare rău! a fost tot ce am putut zice înainte să dispar pe fereastră. Era clar că nu puteam să mai rămân în acea casă cu o vrăjitoare și o Originală, dușmanii mei de moarte. De ce trebuia să fie un Original? La dracu! Aveam nervii întinși la maxim, ca două sfori. Mi-am mutat gândul în altă parte, pentru a mă calma și aceea a fost pădurea. Am fugit către ea, gata să mă calmez cu o gustărică.

Elena’s Pov:

-Bonn, de ce ai făcut asta?

-Pentru că natura mi-o cere. Înainte să fac vraja, te-am avertizat că trebuie să rămâi cu persoana aia.

-Ba nu, ai omis acest mic detaliu.

-Ups!

Am râs. Chiar dacă nu era nimic de râs. Dar era clar că eu și Damon nu puteam fi împreună, dacă vroiam ca amândoi să fim în viață. Nu cred că m-aș fi putut abține să nu mă hrănesc cu el, ori de câte ori gâtul lui se afla în preajma dinților mei.