Elena’s Pov:

-Mă duc să aduc niște prăjiturele! se auzi vocea lui Bonn răsunând în cameră. Da’ de unde? Era doar un motiv stupid ca să ne lase singuri. Și cam ce trebuia să fac?

Da, simțeam ceva pentru el și clar își dăduse și el seama. Normal că mi se părea frumos, ce frumos Elena? Era bun de tot! Dar nu puteam fi cu el.. Cine a mai pomenit un Original și un om împreună?

Damon’s Pov:

Vrăjitoarea aia era chiar drăguță. În sfârșit ne lăsase singuri și nu trebuia să mă mai holbez pe ascuns la ea. Îmi plăcea să o privesc, să îmi ațintesc ochii pe corpul ei atât de bine sculptat. Ce se tot întâmplă cu tine, Damon? Ești tâmpit? Sau ea te-a tâmpit? Cum crezi tu că vei putea să fi cu o umană, când tu ești un vampir? Monologul ăsta nu-mi făcuse bine, pentru că o lacrimă picase pe așternut și îmi dădusem seama că era a mea. Felicitări, tocmai ai ajuns să te faci de râs în fața unei umane. Bravo, durule!

Elena’s Pov:

Mi s-a părut mie sau el tocmai și-a scurs o lacrimă? Mă întreb de ce… Adică, nu vrea să fie cu mine? Sau ce se întâmplă? M-am hotărât să întru în discuție, altfel ne ratam șansa de a vorbi cât suntem singuri.

-Damon. Damon și mai cum?

-Salvatore. Dar ți-am mai zis asta o dată.

Bravo, Elena. Tocmai te-ai dat de gol și i-ai demonstrat că nici măcar nu fusesei atentă la numele lui, ci doar la corpul lui incredibil de sexy.

-Pun pariu că nici tu nu îți mai amintești.

S-a roșit. Ahaa! Deci nu fusesem singura care lăsase tâmpeniile astea deoparte și privise în interior mai de aproape.

-Fie. E ceva cu G… cred! A râs.

-Gilbert.

-Ți-am zis eu că e cu G.

Am râs.

Bonnie’s Pov:

Ooof, ăștia nici nu știau să se dea unul la altul. Amorțisem cu tava în mână, așteptând să între și ei într-o conversație normală, dar nu… Ei își testau numele și râdeau de chestii inutile. Am rămas pe canapea, ascultând în continuare, cu puterea mea de supranaturală conversația lor. Dacă aia se putea numi conversație.

Elena’s Pov: 

Gata, aveam să trecem la chestii mai serioase. Ce dracu, Elena? Te temi de un uman? Hai, curaj! Mă îmbărbătam singură, în timp ce el mă sorbea din ochi. M-am gândit că puțină ironie n-ar strica.

-Așa sexy sunt?

Se uită zbuciumat la mine.

-De ce crezi asta?

-Poate pentru că nu îți mai poți lua ochii de la mine.

-Ironic, nu? Aș putea să te întreb același lucru.

-Damon, îmi pare rău, dar nu putem fi împreună.

Pff, o comisesem. Reușisem să o spun, dar mă durea. Sigur că acum trebuia să bolborosesc un motiv pentru care nu putea să fie cu mine.

-Pentru că nu avem nici o șansă. Adică, suntem atât de diferiți…

Damon’s Pov:

Diferiți? De unde știe ea că suntem diferiți? De unde știe că eu sunt un vampir și ea o umană? Nu, nu are de unde să știe. Doar dacă vrăjitoarea m-a simțit și i-a spus. Dar nu avea când, nu rămăseseră împreună nici un moment de când intrasem în casa asta. Atunci, poate că prin <diferiți> se refera la ea și mine. Poate că și ea e o creatură și crede că eu sunt uman. Asta e. Gata cu gluma. E timpul să aflăm ce e asta mică.

-Ce ești? am țipat eu.