Mintea mea a ieșit încet din întuneric. Imagini neclare au început să mi se formeze în fața ochilor.

-Ce, ce se întâmplă? am strigat. Am încercat să îmi ating fruntea, să văd dacă sângerează, însă brațele îmi erau strânse la spate. Am observat apoi frânghia groasă care îmi strângea mâinile și picioarele de scaun. M-am uitat în jurul meu. Vedeam doar umbre. Una dintre ele era umană.

-Ești trează, a spus vocea. Vocea masculină mi-a cutremurat corpul.

-Unde sunt? am întrebat eu. Ce vrei?

-Unde ești, nu contează, deocamdată, răspunse el. Ceea ce vreau, e simplu, Elena. Te vreau pe tine! A ieșit din umbră și pentru prima oară l-am putut vede.

Avea părul mai negru decât cerul noaptea. Ochii săi negri străluceau puternic. Nasul său drept se potrivea perfect cu restul feței. Buzele sale -de un roz pal- au scrântit un rânjet. Pielea sa era albă ca marmura. Era destul de înalt, 1, 70 poate, cu umeri mari și brațe musculoase. Purta o jachetă neagră, din piele, peste un tricou negru, strâmt. Avea o curea neagră atașată unor blugi. Avea deasemea și cizme negre, care completau aspectul său întunecat.

-Damon? l-am întrebat uitându-mă în ochii săi. De ce? De ce îmi faci asta?

Zâmbetul său inocent s-a transformat într-un zâmbet răutăcios.

-M-am săturat de jocul ăsta, a spus el apropiindu-se de mine până când se afla la un centimetru de fața mea. I-am putut simți respirația rece și proaspătă în fața mea. M-am săturat să tot aștept să realizezi într-un final că ești menită să fii cu mine, a continuat el.

Bătăile inimii mele accelerau puternic și o puteam simți. El a chicotit cu răutate la auzul lor.

-Îmi place când îți bate inima cu putere, a murmurat el. Sunetul este aproape intoxicant. Modul în care a spus “intoxicant” mi-a făcut corpul să tremure.

Damon mi-a observat fața, ceea ce m-a făcut să vreau să fug.

-Culoarea ochilor tăi, a spus el liniștit, e o culoare frumoasă, căprui ciocolatiu. I-am simțit buzele reci pe gât. În momentul în care i-am simțit buzele pe piele, un incendiu a pornit în corpul meu, ceea ce m-a făcut să tresar de mai multe ori, ca și cum unde de șoc îmi învăluiau corpul.

-Oprește-te, am spus într-o șoaptă.

-Știi că nu vrei să mă opresc, a spus el. Și atunci buzele sale le apăsau pe ale mele.

-Nu-mi place să sărut femei fără permisiunea lor, a șoptit el. Deci, să te întreb: Pot să te sărut?

Fiecare os din corpul meu țipa, tânjea după sărutul său. Nu am mai avut o asemenea dorință niciodată. Era pur și simplu de nedescris. Nici măcar cu Stefan.

-Da, am șoptit, cu vocea slăbită.

În ochii lui se citea victoria. Buzele sale le-au întâlnit pe ale mele și timpul s-a oprit. Am simțit că plutesc, ca și cum aș fi fost o pană. Singurul lucru care mă mai ținea cu picioarele pe pământ a fost chiar sărutul său.