-Elena?? mi-am auzit numele strigat în timp ce mă plimbam prin mall. Eu, Caroline și Bonnie ne-am întors capetele pentru a vedea cine ne-a strigat. Era Damon, desigur.

-Ce face el aici? a întrebat Caroline.

-Ohh, probabil se hrănește cu fete. Sau e omul cumpărăturilor, a răspuns Bonnie.

Am chicotit.

-Am auzit asta, Miss Bonnie! a spus el în timp ce se apropia de grupul nostru. Și aș putea spune “Mă cunoști așa de bine!” a continuat el. Bonnie și-a dat ochii peste cap.

-Ce vrei, Damon? a întrebat Caroline rece.

-Sunt atât de multe lucruri pe care le vreau, a răspuns el dramatizând. Dar ceea ce vreau acum este să vorbesc cu Elena. ÎN PRIVAT.

-Chiar acum? Nu poți să mai aștepți până ajungem acasă? l-am întrebat eu. Aproape că am terminat, am continuat eu.

-Termin repede, a început el. Dar, în cazul în care se va mai lungii puțin… conversația, mi-ar face plăcere să te duc acasă.

Am roșit când am realizat că planul său nu le implică și pe Caroline și Bonnie. M-am uitat la ele, cerând un pic de ajutor. Au ridicat doar din umeri, nedumerite.

-Bine, am acceptat eu furioasă. Damon a zâmbit, m-a tras de mână și m-a remorcat departe de grup.

-Vă sun mai târziu, am strigat eu peste mulțimea de oameni către Bonnie și Caroline, în timp ce Damon mă trăgea spre celălalt capăt al mallului. M-a direcționat mai apoi spre un magazin, pe care aveam impresia că îl știu.

-John Varvados? am întrebat. Serios? De ce naiba m-ai adus în magazinul ăsta? am strigat eu. Damon mi-a ignorat întrebările și m-a împins cu putere în magazin. M-a dus către o cabină de probă. A dat cu piciorul în ușă, pentru a verifica dacă e cineva acolo, după care m-a împins înăuntru.

-Damon, am început eu să mă plâng. El a continuat să îmi evite întrebările. L-am văzut cum închide ușa și o blochează cu forța. Avea un zâmbet viclean.

-Scuze pentru asta, a spus el în cele din urmă. Știu că nu îți place magazinul, dar este singurul fără camere de vedere.

-Ce fa..? am început eu, dar am fost întreruptă de buzele lui Damon care se aflau peste ale mele. Am lăsat un schițăit să se audă, care s-a transformat mai apoi într-un smiorcăit puternic. Mi-am împletit mai apoi mâinile în părul său, lipindu-mi corpul de al său. I-am simțit o mână cum îmi înfășoară talia și o alta cum coboară ușor de-a lungul coloanei. Am fost întrerupți de un zgomot.

-Ocupat, a strigat Damon. Aproape că nici nu l-am lăsat să termine de spus, că l-am sărutat din nou.

-Damon? a întrebat o voce care îmi părea familiară. Amândoi am înghețat. Damon și-a întors capul spre ușă.

-Vrei ceva, Stefan? a întrebat el calm.

-Mă întrebam doar dacă ai văzut-o pe Elena. Inima mea a bătut puternic. E cineva acolo cu tine? a continuat el.

-De fapt, da! a răspuns Damon. Acum fi drăguț și pleacă!

-Scuze, i-am auzit vocea calmă lui Stefan. Inima parcă îmi ieșea din piept.

-Aud asta! a zis Damon silențios. Calmează-te, a plecat.

-Taci, Damon! m-am răstit eu încă în șoaptă, temându-mă că Stefan s-ar putea întoarce. Noi nu trebuie să facem asta. Ce se întâmplă dacă Stefan află?

-Nu va afla, m-a liniștit el. Pentru că eu sunt “regele furișării”! Mi-am dat ochii peste cap.

-Sigur că ești! am zis eu sarcastică. El a zâmbit.

-Doar știi asta! a spus el în timp ce mă săruta din nou.