Rezumatul capitolului trecut:

Cum Damon s-a omorât pentru Elena cu o țepușă, singura șansă a Elenei de a-l readuce la viață pe Damon este să îi readucă împreună pe cei cinci originali Rebekah, Elijah, Finn, Kol și Klaus. Cum singurul de care mai avea nevoie este Klaus, ea pleacă după el în Mexic, de unde îl aduce în Mystic Falls, însă cu o condiție. Acum e timpul pentru ritual.

Finalul capitolului trecut:

-Becka, am nevoie de tine pentru un ritual. Damon a murit și Elijah are nevoie de toți frații lui.

Nu am mai spus nimic niciuna timp de câteva minute bune.

-Să înțeleg că ai nevoie de ajutorul meu! a spus ea în cele din urmă.

Dâââââng! Ce creier de papagal avea!

-Și am să te ajut! a răspuns ea. Pentru că asta va însemna că nu te vei mai apropia de Elijah. Avem un pact?

-Pactul e că tu mă ajuți cu Damon, iar eu nu îl mai ating pe Elijah?

-Da, e greu de înțeles pentru tine?

-Nu chiar! am spus eu ironic. Nu cred că am făcut vreodată în viața mea un plan mai bun, am spus eu în cele din urmă și am plecat, trăgând-o după mine.

_____________________________________________________________________

Era perfect. Îi aveam pe toți alături de mine, iar tot ce mai aveam de făcut acum era acel ritual. Apoi, ceea ce îmi cerea Klaus. Cu Rebekah o terminasem, pentru că oricum nu-mi păsa de Elijah. Totul era perfect. Întrebarea capcană era: Este prea târziu pentru ca Damon să se întoarcă printre noi? Mă simțeam extrem de vinovată de moartea sa și îmi doream din tot sufletul ca lucrurile să meargă comform planului.

-Hai o dată! am țipat eu, fără astâmpăr, gândindu-mă mereu că ar putea fi prea târziu.

Cei cinci s-au apropiat de el, punându-și toți mâinile pe pumnal. L-am scos după ce au numărat până la 3, după care l-au aruncat în curtea din spate. Am văzut pumnalul cum luase foc chiar în spatele meu. M-am dat un pas înapoi și am închis ușa. I-am privit nelămurită pe cei cinci frați, după care i-am văzut luându-l pe sus pe Damon și punându-l în pat.

Parcă mâna Rebekai era prea aproape de pieptul lui bine sculptat!

Am văzut cum pe fața lui Damon apar vene roșii deschis, iar culoarea feței revenea ușor, ușor la normal. Mici șiroaie de apă i se prelingeau pe obraji și l-am văzut mai apoi ridicându-și sprâncenele. O clipă mai târziu își deschise ochii, agitat.

Era în viață. Nu puteam crede!

M-am năpustit asupra lui, sărutându-i fiecare părticică din corp. Le eram atât de datoare celor cinci frați!

*

I-am povestit lui Damon tot ce s-a întâmplat și i-am promis că nimic și nimeni nu va mai sta între noi vreodată. Și chiar dacă povestea noastră de dragoste ar fi părut că se termină așa, nu era întocmai.

După cinci minute de respiro, Klaus mă chemă într-o cameră alăturată, pentru a discută despre pact.

-Spune-mi, ce dorești de la mine?

Speram să fie ceva ușor, ca și pactul cu Rebekah.

-Păi, e foarte simplu. Tu și eu, în Mexic, acum!

Pupila mea s-a dilatat și eram la un pas să îl pocnesc. Dacă nu l-ar fi înviat pe Damon, atunci cu siguranță ar fi zburat pe geam cu tot cu puterile lui de Batman.

-Cred că glumești! i-am spus eu în cele din urmă.

-Sau nu. Ai spus că faci orice pentru el, eu l-am salvat, hai cu mine în Mexic. Nu vii, el moare la loc și nu știu cine îl va mai salva vreodată.

O lacrimă mi s-a prelins pe față în momentul în care am realizat că nu aveam ce face. Trebuia să mă supun, având în vedere că îl voiam pe Damon în viață.

-Îi pot spune?

-Fă ce vrei, dar în zece minute te vreau lângă mine, în mașină.

M-am întors cu spatele și am alergat spre Damon. M-a sărutat dulce și atunci m-a pufnit plânsul. Nu voiam să plec, nu puteam să îl părăsesc, dar trebuia să o fac. Pentru binele lui.

I-am explicat cum stă treaba și se pare că și Elijah m-a auzit. Mi-a spus să tac, iar pe Damon l-a pus să ia loc. L-am văzut cum deschide ușa din spatele casei mele și cum ia țărușul, care nu arsese în totalitate. Mi-a zâmbit și mi-a făcut cu ochiul, înțelegând perfect despre ce e vorba. Am ieșit afară, urcându-mă într-un taxi, pe care îl închiriase probabil Klaus. L-am tras spre mine, pentru a-l îmbrățișa, moment perfect pentru ca Elijah să îl înjunghie pe la spate.

M-a durut să îl văd așa, el mă ajutase să îl readuc pe Damon la viață. Dar nu puteam să plec cu el. Așa că… și-a ales singur moartea.

L-am îmbrățișat pe Elijah cu putere, moment în care și Rebekah și Damon s-au uitat urât. I-am mulțumit lui Elijah pentru tot ce a făcut pentru mine și l-am întrebat curioasă:

-De ce ți-ai omorât fratele pentru mine?

-Nu l-am omorât pentru tine, ci pentru iubirea dintre tine și Damon. Meritați să fiți fericiți! În plus, nu a murit. E hibrid, îi trebuie mai mult de atât să moară. Mă ocup eu de el.

L-am îmbrățișat din nou pe Elijah, și mai ușurată că fratele lui nu murise.

Am sărit apoi pe Damon, sărutându-l fără oprire.

-Te iubesc! am țipat eu. Nimeni și nimic nu ne va mai despărți.

-Nu ne-a despărțit pe noi nici moartea, d-apăi altceva! a zâmbit el. Și eu te iubesc!

~Sfârșit~