Soarele puternic de afară, ce pătrunsese prin jaluzele m-a trezit imediat. O cheie s-a auzit răsucită în ușă și un tip drăguț îmi aducea o tavă cu mâncare.

-Ce dracu fac eu aici? Ooh, nu! Mi-am amintit imediat ce făcusem. Mă îmbătasem ca o alcoolică, iar el mă adusese aici. Pentru că fusesem incapabilă să mă mai mișc. La naiba! Acum avea să îmi reproșeze asta ani la rândul. De ce făcusem asta? Doar ca să uit? Uite că nu uitasem. Uite că băusem mai mult decât mi-aș fi imaginat vreodată că voi bea și totuși nu uitasem ce a putut să-mi facă.

-Mănânci?

Nu am răspuns. Nu înțelegeam de ce voia să fie drăguț, de ce încă mă mai alinta.

-De ce faci toate astea, după tot ce mi-ai făcut? am întrebat eu nervoasă. M-am ridicat din pat și m-am așezat în dreptul său. Tu și cu mine nu avem ce să mai discutăm. Clar?

A început să râdă ironic și puteam să jur că urma să mă implore să mă întorc când aveam să dau buzna afară. Dar nici un “Vino înapoi”. Nimic. Am coborât scările și am plecat. Urma să fie cea mai plictisitoare zi din viața mea. Prima după opt ani în care nu aveam să ies cu el, prima după atâția ani în care nu urma să mă distrez. Cu siguranță îmi lipseau acele zile, dar am hotărât să le uit, să uit că existase un Damon Salvatore în viața mea.

Damon’s Pov:

Doare. Doare să o văd cum se rănește singură. Doare să văd cum nu înțelege că tot ce i-am făcut a fost pentru a o apăra. Am salvat-o aseară și am vrut să mă port drăguț cu ea și în dimineața asta. A refuzat însă. M-a durut să o văd cum pleacă, dar nu am fost în stare să o mai chem înapoi. Pur și simplu am încercat să râd ironic, dar cred că a fost un râs patetic. Ce pot să mai fac? Cum pot să trăiesc eu fără ea? O nouă poveste a vieții mele începe acum.

Elena’s Pov:

Știu că nu îl iubesc, că nu simt absolut nimic pentru Elijah, dar sunt gata să mă arunc în brațele lui pentru a-l face gelos pe Damon. Pentru a-l face să îl doară. La două am să mă întâlnesc cu el. Habar nu am ce vreau de la el, sau ce am de gând să fac cu el. Singurul lucru pe care îl știu este că voi ajunge atât de departe încât Damon mă va implora să mă întorc cu el. Iar răspunsul meu va fi negativ.

Gelozia mă omora și știam asta. Nu aveam să o recunosc însă, în față nimănui. Am coborât din mașina mea neagră și am intrat în cel mai fițos restaurant din oraș. M-am făcut comodă pe un scaun și l-am așteptat pe Elijah.

-Hei, ai ajuns. Îmi pare rău de întârziere, începu el.

-Hei, stai liniștit. Eu am ajuns mai devreme. În minte îmi zburau numeroase fraze. În primul rând nu aveam pic de idee de ce eram atât de drăguță și în al doilea rând nu știam de ce mă aflam într-un restaurant cu un tip despre care nu știam nimic. Doar că e înnebunit după mine.

-Deci, ai rupt-o cu Damon?

-Da, am răspuns eu încercând să nu par afectată. La naiba cu lacrima aia care îmi stricase planurile.

-Încă mai ții la el…

-Nu. La naiba! Nici să mint nu știam. Se prinsese de asta. O puteam simți.

-Ba da. Hai, Elena, nu-i nimic rușinos în asta.

-Ba e. Cum să nu fie când încă mai am sentimente pentru un tâmpit care s-a culcat cu Katherine?

-Ce spui?

-E o poveste lungă.

-Nu avem alte lucruri de discutat.

-Fie. Păi, știi și tu, am fost cu el opt ani. Nu ne-am certat niciodată și ne-am înțeles mai mult decât extraordinar. Acum două seri însă, Katherine stătea acolo, în patul lui, cu o cămașă de noapte. Îl aștepta presupun, din moment ce se auzea dușul.

-Nu a fost o poveste chiar așa de lungă. Elena, poate că a avut un motiv.

-Mda, motivul lui este “ca să mă protejeze”.

-De ce nu îl întrebi mai exact ce avrut să zică cu asta?

-Pentru că știu că minte. Pentru că știu că au fost acolo amândoi, unul lângă altul, știu asta. O pot simți. Pur și simplu nu are ce să-mi explice.

-Elena, nu-mi place să joc rolul tipului “înlocuitor”.

La dracu și cu tine Elijah. Credeam că ești mort după mine. Dar nu, acum te dai Batman. Se prinsese de planul meu și acum aveam să fiu singură ca o proastă, în timp ce fostul meu iubit sărbătorea cu Katherine. Minunat.

-Dar, Elijah…

Am încercat să mă rog de el, să îi spun că nu a înțeles ce trebuia, dar nu m-a lăsat să termin.

-Nu, Elena. Mai bine ai merge și ai discuta cu Damon. Opt ani nu se uită ușor. Nu vreau să fiu folosit pe post de marionetă. Chiar dacă te iubesc, nu te pot lăsa să suferi după el, găsindu-ți liniștea în brațele mele. Ai grijă ce faci, ne mai vedem.

S-a ridicat și a plecat. A lăsat în urmă sa o tipă retardă care plângea. Păcat că nici ea nu știa de ce. Nu știam dacă plângeam de nervi sau de eșecul planului meu. Știam că aș fi putut avea oricare băiat din liceu, sau mă rog, aproape oricare, dar nu mai avea sens. Trebuia doar să înțeleg că fusese și se dusese. Damon Salvatore plecase din viața mea. Pentru totdeauna.

Damon’s Pov:

O vreau înapoi. Vreau să îi explic totul, fie că vrea sau nu. Să îi explic că nu a fost nimic. Că totul s-a rezumat la a o salva pe ea. Și fie că are să înțeleagă sau nu, am să fiu mereu aici, gata să o ajut. Katherine nu o va atinge dacă ține la viața ei. Pentru că eu sunt Damon Salvatore, un Salvator. Salvatorul Elenei.

p.S:  Mai bine de jumătate din acest capitol îi aparține lui Caroo ( Website: http://vampireseviyorum.wordpress.com/ ), care m-a ajutat foarte mult cu o idee, având în vedere că rămăsesem în panică și de aceea vreau să îi mulțumesc! ❤

Așadar, toate laudele îi trebuiesc adresate ei.