Știu măcar că am încercat. Mi se făcuse dor și nu mai aveam numărul, așa că l-am cerut și ți-am reamintit că odată îmi știai toată viața și eu pe a ta. și că mi-ai fost cândva cel mai bun prieten și am crezut că poate și ție ți-e uneori dor. dar nu-ți era și ai găsit repede o scuză și n-am mai vorbit. și probabil că așa trebuie să fie. toate prieteniile se duc, așa că nu mă așteptam să faci tu excepție. adevărul e că prietenia noastră s-a dus exact în ziua în care, la un bal de absolvire de liceu prea frumos, ne-am îmbrățișat pentru ultima dată. atunci s-a dus. numai că mie mi-a luat vreo 3 ani să mă prind. și chiar îmi plăcea porecla pe care mi-o puseseși. butonica. eh, asta e.

***

do something. pentru că ea chiar merită chestia asta. pentru că e persoana pentru care am cel mai mare respect și nu doar pentru că îmi e cea mai bună prietenă. dar pentru toate prin câte a trecut fără să se plângă, fără postări jalnice pe Instagram și fără alte drame. ea chiar merită chestia asta și tu chiar meriți asta și dacă se repetă cumva istoria… cred că n-o să mai am niciodată încredere again. așa că do something și demonstrează-i că nu, nu vei rămâne doar o postare uitată pe un blog. pretty please.

***

și ele se iau de mine că nu le povestesc nimic despre tine. dar nu prea aș ști ce pentru că tot ce-mi vine să le zic e că sunt super fericită și că te iubesc. la nesfârșit.

****

vreau la maaaaaaaaaaaare

pentru

că

facultatea

e oficial

OVER!!!

și cum plângeam acum 3 ani după liceu… și văd colegi din ASE care plâng pentru că e ultimul curs… și eu mă întreb de ce nu mai venea naiba o dată. cred că eu sunt aia insensibilă. well, goodbye. you will never be missed.

am mai zis că vreau la mare?